Prima astfel de criză a avut loc în 1987, ca urmare a speculaţiilor pe derivate financiare, urmată de o a doua în 2008. În al doilea caz, vinovaţii au fost băncile, care au „aranjat„ cifrele pentru credite ipotecare subprime, pe care ulterior le-au vândut. În loc să elimine riscul, noile modele matematice moderne au sporit doar dispoziţia investitorilor de a-şi asuma riscuri.

Un alt fenomen prezent încă din anii ‘70 este politica managementului datoriilor. După şocurile petroliere şi criza economică datorată acestora, guvernele au încercat să-şi repornească economiile împrumutând şi cheltuind mai mult. „Cu cât sunt injectaţi mai mulţi bani în ciclul economic, cu atât creşte probabilitatea unei bule speculative„, a declarat Abelshauser.

În prezent, băncile centrale încura-jează fluxul de capital prin dobânzile extrem de scăzute şi ajutoarele financiare acordate instituţiilor de credit şi guvernelor. Situaţia devine periculoasă când chiar şi sumele masive de bani pompate de băncile centrale nu reuşesc să crească consumul şi investiţiile companiilor. Economişti precum Carl Christian von Weizsäcker, de la Institutul de Cercetare Max Planck din Bonn, consideră că există dovezi ale unui blocaj în privinţa investiţiilor. Prea puţine fabrici sunt construite şi prea puţine produse dezvoltate. Această situaţie este compensată de economiile foarte mari şi în creştere acumulate în Occident de populaţia aflată într-un proces accentuat de îmbătrânire.

EXACERBAREA UNEI PROBLEME. Abordarea este însă greşită. Consecinţa unei rate ridicate de economisire şi a unui nivel redus de investiţii este declinul dobânzilor. Companiile de asigurări şi fondurile de pensii se confruntă cu presiuni pentru a investi banii clienţilor astfel încât să obţină profit. Lichidităţile foarte mari care vin de la băncile centrale agravează problema.

Băncile centrale afirmă că vor putea folosi instrumentele politicii monetare pentru a extrage din piaţa globală banii, la momentul potrivit şi în volume adecvate. Pericolul este, însă, real, iar întrebarea care trebuie pusă este cât de departe s-au îndepărtat preţurile de pe pieţele financiare de fundamente. Fiecare expert vine cu un răspuns propriu la această întrebare.

„Este uşor complicat„, afirmă despre piaţa obligaţiunilor Nathan Sheets, şef pentru economie internaţională la Citigroup. Dobânzile scăzute au făcut împru-muturile mai ieftine decât oricând în trecut. Companiile americane au împrumutat în acest an într-un ritm mai accelerat decât oricând, prin vânzarea de obligaţiuni investitorilor. Dacă băncile centrale opresc robinetul banilor ieftini, ar putea urma corecţii dureroase pentru companii. Analistul de la Citigroup este mai puţin îngrijorat de bursa din SUA. „Există un număr mare de companii foarte profitabile şi competitive internaţional, cu finanţe solide„, afirmă el.

INGRIJORĂRI PRIVIND CREŞTEREA BURSEI. Pe de altă parte, managerul de fond de hedging Spitz-nagel invocă un indicator simplu pentru a-şi justifica temerile privind bursa: coeficientul Q al lui Tobin, numit după James Tobin, laureat al premiului Nobel. Q indică, în mare, cât de ridicată este valoarea de piaţă a unei companii în comparaţie cu toate activele sale.

Perioadele în care coeficientul s-a situat la niveluri ridicate au fost urmate întotdeauna de colaps, spune Spitznagel. Q se află acum la niveluri foarte ridicate în SUA.

Justificarea avansului cotaţiilor acţiunilor prin creşterea profiturilor companiilor este tot mai dificilă. În cazul indicelui german MDAX, al companiilor mici şi mijlocii, raportul dintre preţurile titlurilor şi profituri este la un nivel record. Ar dura 27 de ani ca investitorii să recupereze din profit ce plătesc pentru acţiuni.

Chiar dacă analiştii anticipează profit în scădere, acţiunile continuă să crească.

Psihologul Joachim Goldberg, specializat în analiza motivelor care-i determină pe oameni să investească, nu crede că se formează o bulă speculativă pe bursa germană. Creşterea pieţei devine periculoasă atunci când sunt prinşi în această evoluţie prea mulţi oameni, spune el. „Aceasta este probabil cea mai nesuferită perioadă de creştere pe care am văzut-o„, afirmă Goldberg.

Oamenii au observat creşterea preţurilor, dar au auzit în acelaşi timp avertismente împotriva riscurilor, inclusiv criza din zona euro şi referitor la eventuala schimbare

pe piaţa dobânzilor. Din acest motiv, mulţi investitori tind să fie sceptici.