Potrivit lui Luciano Floridi, profesor în filosofie şi etică a informaţiei la Universitatea Oxford şi director de cercetare la Institutul de Internet al Oxford, au existat trei momente esenţiale în istoria omenirii care au alterat viziunea de înţelegere a lumii: modelul lui Copernic, al Pământului care orbitează în jurul Soarelui; teoria lui Darwin legată de selecţia naturală şi a lui Freud legată de faptul că acţiunile noastre zilnice sunt controlate de mintea inconştientă.

Floridi este de părere că intrăm acum în cel de-al patrulea schimb major, în care ceea ce facem online şi offline fuzionează într-o eră ”onlife“. El pretinde că, pe măsură ce societatea noastră tinde din ce în ce mai mult spre o infosferă, un amestec între experienţe virtuale şi fizice, dobândim o personalitate onlife - diferită de cine suntem cu adevărat în lumea reală. Vedem acest lucru mai cu seamă pe Facebook, unde oamenii îşi prezintă portretele idealizate sau editate ale vieţii lor. Sistemul de încredere al Chinei poate fi opţional deocamdată, dar are deja consecinţe. în februarie 2017, Curtea Supremă a Poporului a anunţat că unui număr de 6,15 milioane de cetăţeni le-a fost interzis zborul în ultimii patru ani pentru comportament nepotrivit. Interdicţia este indicată ca un pas către lista neagră în SCS. Alţi 1,65 milioane de oameni nu pot folosi trenurile.

Lipsa unui sistem naţional de creditare reprezintă unul dintre argumentele guvernului chinez pentru reglarea deficitului de încredere prin Scorurile Cetăţenilor. într-o piaţă slab regularizată, vânzarea de obiecte contrafăcute şi substandard reprezintă o problemă imensă. Potrivit datelor Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, 63% dintre bunurile false - de la ceasuri la genţi şi mâncare pentru bebeluşi - sunt cu origine chinezească. Profesorul Wang Shuqin de la Biroul de Filosofie şi Ştiinţă Socială de la Universitatea Capital Normal din China a câştigat licitaţia pentru a ajuta guvernul să dezvolte sistemul la care ea se referă ca fiind ”China’s Social Faithful System“. Fără un astfel de mecanism, să faci afaceri în China este riscant, argumentează ea, în contextul în care aproximativ jumătate din contractele semnate nu sunt respectate. într-adevăr, scopul Consiliului de Stat este să crească o mentalitate onestă şi nivelurile de credit pentru întreaga societate pentru a îmbunătăţi competitivitatea per ansamblu a ţării. 

Este posibil ca SCS să fie de fapt o abordare mai transparentă a supravegherii într-o ţară care are o istorie îndelungată de supraveghere a cetăţenilor? ”în calitate de cetăţean chinez, ştiind că tot ce fac online este urmărit, aş prefera să fiu conştient în legătură cu detaliile legate de ceea ce este monitorizat şi să folosesc aceste informaţii pentru a mă autoînvăţa să respect regulile?“ se întreabă Rasul Majid, un blogger din China care locuieşte în Shanghai şi scrie despre design comportamental şi psihologia gamingului. ”Sau aş prefera să trăiesc în ignoranţă şi să sper/doresc/visez că intimitatea personală există în continuare şi că aceia care ne conduc ne respectă suficient de mult astfel încât să nu profite?“ Mai simplu, Majid este de părere că sistemul îi oferă puţin mai mult control asupra informaţiilor legate de propria persoană.

Un coşmar mai mare de atât este legat de faptul că aceşti algoritmi de generare a încrederii sunt foarte reductivi. Nu iau în calcul contextul: spre exemplu, dacă o persoană nu îşi plăteşte factura sau o amendă pentru că a fost spitalizată. De aici se naşte o provocare pentru toţi cei din lumea digitală, nu doar pentru chinezi. Dacă algoritmii care ne determină viaţa vor fi introduşi, trebuie să ne dăm seama cum să fie incluse şi nuanţele în aceştia, inconsistenţele şi contradicţiile inerente în viaţa oamenilor şi modul în care acestea reflectă viaţa reală.

Aşa-numitul plan de încredere al Chinei ar putea fi văzut ca o întâlnire dintre 1984 al lui Orwell şi câinele lui Pavlov, notează Wired. Poartă-te ca un cetăţean bun, fii recompensat şi fă-i pe oameni să creadă că te simţi bine. în prezent putem face recenzii pentru aproape orice: restaurante, filme, cărţi şi chiar şi medici. între timp, Facebook a devenit capabil să te identifice în poze fără să îţi vadă faţa - are nevoie doar de haine, păr şi constituţie a corpului pentru a te identifica într-o imagine, cu o acurateţe de 83%. în 2015, OECD a publicat un studiu care dezvăluuia că în Statele Unite sunt cel puţin 24,9 dispozitive conectate la suta de locuitori. Tot felul de companii analizează big data transmise de dispozitivele noastre pentru a înţelege vieţile şi dorinţele noastre şi pentru a prezice acţiunile în modalităţi pe care nu le-am putea prezice noi înşine.

Guvernele din jurul lumii sunt deja în businessul monitorizării şi evaluării, al sistemelor de rating. în Statele Unite, Agenţia Naţională de Securitate (NSA) nu este singurul ochi digital care urmăreşte mişcările cetăţenilor. în 2015, Administraţia Securităţii Transporturilor din Statele Unite a propus ideea extinderii verificării backgroundului pentru a include înregistrări din social media, date referitoare la locaţii şi istoricul de achiziţii. Ideea a fost înlăturată după critici intense, dar acest lucru nu înseamnă că a murit. Trăim deja într-o lume a algoritmilor predictibili care determină dacă suntem o ameninţare, un risc, un bun cetăţean şi chiar şi dacă suntem de încredere. Ne apropiem de sistemul chinezesc - extinderea scorului de credit în scorul de viaţă - chiar dacă nu ştim că facem acest lucru.

Episodul din Black Mirror ne îndeamnă să fim atenţi la ceea ce postăm, să fim atenţi să păstrăm legătura cu persoane care au ratinguri mai mari decât noi şi să nu ne facem niciodată de râs în public. Voi ce rating aţi avea? Gândiţi-vă la experienţele voastre cu Uber. Sunteţi un pic mai drăguţi cu şoferul pentru că ştiţi că veţi primi un rating mai bun la finalul cursei?