DACĂ GERMANIA CÂŞTIGĂ... PIERDE FRANŢA. Germania s-a dovedit a fi susţinătorul cel mai fervent al unui pact de liber schimb cu SUA. Economia germană, printre cele mai competitive şi mai orientate către export din lume, ar beneficia de accesul mai uşor pe piaţa americană.Cea mai are economie europeană rezistă în continuare bine crizei, chiar dacă începe să simtă efectele problemelor din ţările vecine. Forţa Germaniei a dezechilibrat în contextul crizei raportul de forţe în cadrul UE, proces alimentat şi de slăbiciunea Franţei. Berlinul încearcă şi reuşeşte să-şi impună tot mai mult viziunea la nivel comunitar, beneficiind de opoziţia slabă a ţărilor din sudul Europei, promotoare în mod tradiţional ale unor politici mai protecţioniste.

Astfel, nu pare deloc de mirare că un parteneriat comercial cu SUA ar necesita concesiile cele mai importante pentru europeni în sectorul agricol, unde Franţa are interese mari.

CE PROBLEME POT APĂREA. Pentru exportatorii americani care intră pe piaţa UE o problemă sunt culturile modificate genetic, care sunt prezente la scară largă în SUA, dar sunt restricţionate în UE. De asemenea, UE interzice carnea de vită tratată cu hormoni, în timp ce în Statele Unite practica este utilizată. UE nu permite, de asemenea, importul de pui dezinfectaţi cu clor, procedeu folosit în SUA. Discuţii ar mai putea apărea din cauza Politicii Agricole Comune, în baza căreia fermierii europeni primesc subvenţii importante de la Uniune; este o certitudine că Franţa nu va renunţa fără luptă la acest avantaj.

UE a decis recent, ca un semn de bunăvoinţă înaintea discuţiilor, să renunţe la interdicţia privind importurile din SUA de carne spălată cu acid lactic.Pe de altă parte, europenii care vor să livreze în SUA trebuie să ţină cont de faptul că Statele Unite au activ din 2009 un program de stimulare a economiei "Buy America", care restricţionează licitaţiile la contractele pentru fier şi oţel astfel încât să poată participa doar producătorii americani sau din ţări cu acord la nivel guvernamental în privinţa licitaţiilor. Boala vacii nebune este un alt capitol: UE acuză SUA că aplică "restricţii nejustificate pentru importurile unor animale şi produse în legătură cu Encefalopatia spongiformă bovină". Standardele diferite pentru testarea siguranţei alimentelor, precum şi importul de lactate, care este puternic restricţionat în SUA sunt alte puncte de discutat. În prezent, doar două companii din Europa, din Spania şi Grecia, au dreptul de a exporta produse din lapte de "calitate A" pe piaţa americană.

O altă problemă spinoasă între SUA şi UE, puţin probabil să fie rezolvată în timpul negocierilor, este cea a subvenţiilor pentru Airbus (Europa) şi Boeing (SUA). Disputa este cea mai îndelungată şi mai amplă din istoria Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Discuţiile pentru un pact comercial ar putea, însă, face mai uşoară înţelegerea şi în această privinţă.LOBBY-UL AMERICAN S-A PUS DEJA PE TREABĂ. Tarifele dintre UE şi SUA sunt destul de mici, în medie de 4%, astfel că negocierile dificile se vor duce pe armonizarea reglementărilor şi standardelor tehnice care limitează concurenţa.

Unele vor progresa chiar repede. De exemplu, în privinţa siguranţei autovehiculelor SUA şi UE au standarde similare, dar diferă testele ce trebuies efectuate. Situaţia costă timp şi bani (pe companiile auto), nevoite să deruleze serii diferite de teste pentru fiecare model, dar problema poate fi rezolvată rapid. Alte aspecte sunt mult mai complicate, precum aversiunea aproape religioasă a europenilor faţă de organismele modificate genetic şi carnea tratată cu hormoni. Liderii europeni au semnalat că nu vor exista relaxări ale standardelor.

Administraţia Obama se confruntă deja cu presiuni în această privinţă din partea Congresului, unde lobby-ul companiilor este foarte puternic. Lideri importanţi din Congres au transmis că succesul negocierilor depinde în mare parte de reducerea barierelor comerciale pentru produsele agricole.Discuţiile pentru o zonă de liber schimb vor beneficia de susţinerea organizaţiilor de afaceri precum Camera de Comerţ a SUA, care a şi început să lucreze în favoarea proiectului. După notificarea Congresului SUA şi acceptul celor 27 de state membre ale UE, cele două părţi implicate în negocieri speră ca un acord să fie încheiat până la sfârşitul anului următor - un termen ambiţios având în vedere că un deceniu de dispute între ţări în cadrul negocierilor comerciale de la Doha a condus la impas.

UE a negociat acorduri de liber schimb cu peste 80 de ţări, cu unele succese, precum cel încheiat recent cu Singapore. Unele discuţii, însă, precum cele cu India, nu prezintă perspectiva de a fi finalizate curând. Tratativele cu Canada, începute în 2009, au eşuat să rezolve diferenţele referitoare la agricultură, proprietate intelectuală şi achiziţii publice.Spre deosebire de alte acorduri propuse în trecut, cel cu SUA va atrage o opoziţie mai redusă din partea organizaţiilor de mediu şi a sindicatelor, întrucât cele două părţi au standarde şi salarii de nivel apropiat.Un acord

de liber schimb între SUA şi UE ar reprezenta unul dintre cele mai ieftine pachete de stimulare economică. O piaţă comună ar trimite în acelaşi timp şi un mesaj politic puternic, anume că "Vestul" strânge rândurile pentru a face faţă confruntărilor cu marile economii emergente în diverse colţuri ale lumii.

Planul este necesar atât pentru a alimenta revenirea economică, cât şi pentru a compensa într-o oarecare măsură declinul poziţiei SUA de lider la nivel global."Având în vedere motivele extrem de importante, zona de liber schimb nu trebuie să eşueze din cauza unor detalii sâcâitoare", notează cotidianul german Die Welt.

Cum ar fi cele ale francezilor, de exemplu.