IN PERIOADA RESPECTIVĂ, GOOGLE DUCEA LIPSĂ ŞI DE O STRUCTURĂ FORMALĂ DE CONDUCERE. Nu exista „nicio structură sau control„, afirmă Heather Cairns, fosta şefă de resurse umane a Google. „Chiar dacă cineva avea un director, acel director era lipsit de experienţă şi nu exercita autoritate. Oamenii nu erau obişnuiţi cu autoritatea şi nici nu o respectau - erau un grup de angajaţi complet lipsit de conducere, care îşi făcea de cap„, declară Cairns în cartea lui Edwards.

Astfel, în locul unei structuri formale, la Google s-au dezvoltat două ierarhii. În linişte, inginerii de la Google au început să asculte de cei mai talentaţi programatori dintre ei. Persoane ca Jeff Dean şi Urs Holzle au construit cea mai mare parte a tehnologiei Google şi au câştigat, astfel, foarte mulţi bani şi prestigiu în interiorul companiei.

Mai gălăgioşi, directorii de la Google au fost judecaţi după numărul de victorii în dezbaterile stârnite de Page şi Brin. Treptat, cei care câştigau cele mai multe dispute au primit cele mai importante posturi în conducerea Google, iar cu aceste poziţii, control important peste unele „teritorii„, precum departamentele de căutare online, YouTube, pentru dispozitive mobile sau pentru reţele sociale.  Acest tip de discuţii, în care participanţii trebuie să se atace unii pe alţii cu argumente, are loc şi în prezent. Page organizează câte una în fiecare luni dimineaţa cu cei care îi raportează direct. De obicei întâlnirile durează toată ziua.

Practica disputelor pe viaţă şi pe moarte a avut trei efecte asupra companiei. Primul, şi cel mai important, este că de când Page a preluat din nou conducerea în 2011, Google merge foarte bine. În 2010, din cauza declinului preţului acţiunilor, angajaţii erau panicaţi în privinţa opţiunilor de achiziţii de titluri. În prezent, cotaţiile companiei se află aproape de recordul maxim. În urmă cu doi ani, Facebook, încă nelistată, era cea mai interesantă companie din Silicon Valley. Acum, toată lumea laudă Google, care a reuşit să devină atât o maşină de făcut bani, cât şi o fabrică de proiecte îndrăzneţe.

Al doilea efect este că disputele dintre directori persistă dincolo de întâlnirile în care sunt puse la cale strategii şi se transformă în războaie pentru teritoriu, duse prin lobby făcut pe holuri sau prin e‑mailuri aprinse.

A treia consecinţă este apariţia unor animozităţi personale. Se pare că atunci când doi oameni trebuie să se certe tot timpul pentru a evolua în carieră, se întâmplă câteodată să nu se mai placă.

ABILITATEA DE A VORBI FOARTE REPEDE FOARTE MULT TIMP. Poate una dintre cele mai cunoscute rivalităţi de la Google pe parcursul anilor a fost aceea dintre directorul pentru căutare şi produs, Marissa Mayer, acum director general al rivalului Yahoo!, şi Salar Kamangar, unul dintre primii angajaţi ai Google, care a scris primul plan de afaceri al companiei, iar mai târziu a ajuns director al YouTube.

Mayer era printre cei mai duri participanţi la discuţii. Potrivit unor surse, avea trei avantaje importante: putea să-şi amintească volume mari de date, putea vorbi foarte repede şi mai avea şi abilitatea de a vorbi foarte repede foarte mult timp. Kamangar se supăra că în discuţiile cu Mayer nu avea timp să spună şi el un cuvânt şi se plângea despre asta subordonaţilor săi direcţi. Dar Kamangar avea şi el calităţile sale - mai ales abilitatea de a-i lua deoparte pe Larry Page şi Sergey Brin, la adăpost de tornada verbală a lui Mayer, şi de a-i convinge că ideile sale sunt cele mai bune. De fapt, se poate afirma cu certitudine că, printre competitorii din Urzeala tronurilor versiunea Google, Kamangar este un câştigător clar.

Titulatura oficială a lui Kamangar este cea de director general al YouTube, dar el este mult mai influent chiar şi decât

sugerează funcţia sa. Pe lângă mintea analitică ageră şi talentul pentru strategie, arma secretă a lui Kamangar a fost o relaţie foarte apropiată cu Larry Page. Ceea ce şopteşte Kamangar, Page aude, scrie Business Insider.

În cartea sa, Edwards îl descrie pe Kamangar ca pe „un Porsche ambalat ca un Dodge Dart. (...) Cu păr brunet, ochi căprui limpezi şi un zâmbet timid, molipsitor, ar fi putut trece drept Sal Mineo în filmul Rebel fără cauză. În pofida acestei atitudini dezarmante, îşi apăra opiniile cu pasiune, convingere şi insistenţă. Pentru un om slăbuţ, era foarte greu de depăşit„.

Kamangar şi-a îmbunătăţit aptitudinile în ultimii ani supunându-se unor programe obositoare de coaching pentru directori. De asemenea, se pare că se bazează foarte mult şi pe un locotenent foarte talentat, Shishir Mehrortra. Achiziţia YouTube în 2006 a fost ideea lui Kamangar. Ulterior, în timp ce YouTube pierdea bani, Kamangar a protejat divizia de trecerea în subordinea altui director. În cele din urmă a preluat conducerea acesteia, iar acum site-ul este o nestemată în coroana Google.