Pe de altă parte, ministrul de atunci al mediului, udemeristul Borbely Laszlo, declara că nu va da niciun acord de mediu pentru vreo companie petrolieră care va dori să exploateze gazele de şist decât dacă va fi în totalitate convins că nu dăunează mediului, adăugând însă că „are mari reţineri„. Borbely chiar a lansat ceea ce s-ar putea interpreta drept o posibilă acuzaţie de corupţie la adresa preşedintelui, când a spus că, înainte de a vorbi Parlamentului despre gazele de şist, Băsescu a fost vizitat de o delegaţie a reprezentanţilor Chevron, din care a făcut parte şi ambasadorul american.

Actulul guvern a oprit, anul trecut, orice activităţi legate de gazele de şist, mai mult din cauză că era un subiect bun pentru campania electorală. Pentru că acum reprezentanţii cabinetului Ponta afişează atitudini aproape prieteneşti faţă de aceste resurse. Ba chiar autorităţile de la Bucureşti au acordat Chevron dreptul de a derula explorări în perimetrele de la malul mării, în timp ce Agenţia pentru Protecţia Mediului din Vaslui a început evaluarea privind impactul pe care l-ar avea asupra mediului explorarea gazelor de şist în cele trei perimetre din judeţ. Ministrul mediului Rovana Plumb este convinsă că explorarea gazelor de şist în România nu prezintă niciun risc, în timp ce vicepremierul Liviu Dragnea recomandă naţiunii să aibă o atitudine mai „pragmatică„. însuşi preşedintele Băsescu a sfătuit guvernul să explice populaţiei că gazele de şist nu produc riscuri „serioase„.

IN „PHARMAKON„ LA ÎNDEMÂNA APROAPE A TUTUROR. Ce înseamnă practic extragerea gazelor de şist? Gazele de şist sunt tot gaze naturale, dar scoaterea lor din pământ este mai dificilă şi mai costisitoare, din cauză că sunt localizate mai adânc, sub diverse straturi de roci. Pentru a sparge aceste roci este nevoie de o tehnică diferită denumită fracturare hidraulică. Sau „fracking„, cum îi spun americanii, care în acest moment sunt cei mai mari producători de gaze de şist din lume şi au printre cele mai mari zăcăminte de astfel de gaze. Pentru a ajunge la pungile cu gaze de şist, companiile petroliere trebuie să sape puţuri la mii de metri adâncime, după care forajul se derulează orizontal. În etapa de prospectare, se utilizează mici cantităţi de explozibil al cărui rol este fisurarea rocilor care înconjoară punga de gaz.

Odată dovedită existenţa gazelor, se injectează cantităţi imense de apă, nisip şi chimicale, care vor împinge gazul spre suprafaţă. În acest moment, SUA sunt cel mai mare producător de gaze de şist din lume şi au printre cele mai mari rezerve de astfel de resurse. Cuvântul „revoluţie„ folosit în aceeaşi frază cu gazele de şist este deja un loc comun. „Europa pierde pe partea de industrie în favoarea SUA. Noi ne-am redus emisiile, chiar dacă nu am vrut. Europa vrea să le reducă, dar nu le-a redus. Totul din cauza gazelor de şist. Uitaţi-vă şi la preţuri„, spune Andrew Place, director executiv interimar al Centrului pentru dezvoltarea sustenabilă a gazelor de şist (CSSD) din Pittsburgh, Pensylvania. Odată cu infuzia masivă cu gaze de şist şi alte părţi ale industriei americane au început să revină la viaţă, precum cea siderurgică şi cea chimică. Pe de altă parte, emisiile de noxe au scăzut la nivel naţional, pe măsură ce tot mai multe termocentrale pe cărbune au înceut să fie înlo-cuite cu unităţi pe gaze, care au randamente mai bune, costuri mai mici şi preţuri ale electricităţii produse mult mai convenabile. Comparativ, Europa se luptă cu preţuri mari pentru gazele importate din Rusia, cu industrii (precum siderurgia) care ţipă după electricitate mai ieftină şi cu energia regenerabilă care, deşi îşi face tot mai mult loc, este scumpă.

EUROPA SCINDATĂ. O ştire de ultimă oră relevă că Uniunea Europeană îşi va reevalua în acest an opinia despre fracturarea hidraulică şi problemele de mediu asociate. Deocamdată, Uniunea este scindată în privinţa acestei tehnologii. Pe de o parte, Europa de Vest, unde ţări ca Franţa sau Germania nu o privesc cu ochi buni, poate şi de la adăpostul unor preţuri amicale pe care le plătesc pentru gaze, fie că vin din Algeria sau Rusia, iar de cealaltă parte Europa Centrală şi de Sud-Est, unde Polonia, Ungaria, România sau Bulgaria importă gaze la preţuri mai mari şi sunt mai predispuse la mofturile Gazprom.

„Este clar să sunt rezerve de gaze de şist în Europa, problema e mai degrabă politică. România are potenţial, trebuie făcute explorări. Europa va fi împărţită între Vest şi Est. Marea Britanie e mai aparte. Europa Centrală şi de Est se mişcă înainte. Regiunea poate învăţa din greşelile de reglementare. Implicaţiile geopolitice fac ca politicienii să fie în favoarea gazelor de şist. Europa de Est se va mişca mai repede, Ucraina şi Bulgaria vin repede din urmă.

Totul e ca lucrurile să fie făcute cum trebuie„, afirmă Mihaela Cârstei, director asociat în programul de energie şi mediu din Atlantic Council. Potrivit reprezentanţilor Agenţiei pentru protecţia mediului din SUA (EPA), au existat la nivel oficial discuţii cu state precum China, Australia, Ucraina, Polonia, Brazilia, Columbia, Africa de Sud sau Germania pe tema exploatării gazelor de şist, dar nu şi cu România.