La inceput, scopul ajutorului era clar. El trebuia sa fie un mijloc de a hrani un continent infometat si devastat de cel de-al Doilea Razboi Mondial, prin folosirea stimulentelor care au tot crescut in anii Ô60. Dar aceste metode au dus la surplusuri agricole masive. Asa ca subventiile au fost reduse si programate sa fie eliminate in 2013.

Intre timp, Uniunea Europeana a fost constransa sa se hotarasca daca are rost sa mai pastreze acele ferme care nu pot concura in economia globala.

De-a lungul anilor, europenii au incercat discret sa reduca subventiile. In vreme ce industria agricola primeste 41 de miliarde de euro ca ajutoare directe, anul trecut inca 13,6 miliarde de euro au mers in programe de dezvoltare rurala - ca sa incurajeze diversificarea prin finantarea de proiecte mergand de la agricultura ecologica si energie regenerabila si pana la turismul agricol.

Banii s-au dus intr-o gama diversa de proiecte. In Spania, spre exemplu, un producator de pavaje a primit 1,1 milioane de euro, iar un mare grup de utilitati a primit 466.000 de euro pentru instalarea de conexiuni electrice.

Curtea Europeana de Audit, care monitorizeaza cheltuielile, a criticat aceste finantari intr-un raport recent, care a descoperit ca patru din zece plati analizate fusesera "afectate de frauda".

Dupa ani de asemenea utilizare disfunctionala, miliardele de euro se scurg cu generozitate in intregul sistem, care anul trecut a recompensat o varietate de beneficiari, dincolo de simplul fermier. In capul listei sunt gigantii alimentari americani si europeni, constructorii de drumuri din Spania, producatorii germani de Gummi Bear, companiile care asigura cateringul pe luxoasele vase de croaziera si proprietarii bogati de terenuri, de la regina Elisabeta II pana la printul Albert de Monaco. In ciuda acestor interese speciale, sunt tot mai multe idei de modificare a sistemului.

Unul dintre concepte este cel al bunurilor publice (si al binelui public) - sa fie rasplatiti fermierii care indeplinesc standardele de mediu si de bunastare a animalelor. Un altul este o noua forma de "reglementare a pietei" care sa le ofere bani fermierilor atunci cand preturile produselor scad vertiginos.

"Trebuie sa oprim cheltuielile fara rost si sa investim exclusiv in programe care promoveaza eficient bunurile publice, ca biodiversitatea si apele nepoluate", spune Valentin Zahrnt, economist la Centrul European pentru Economie Politica Internationala din Bruxelles.

Dar nimeni nu stie cum vor fi interpretate aceste noi mantre verzi. Jack Thurston, fondatorul Farmsubsidy.org, ce aduna si publica date despre cum sunt cheltuite fondurile agricole europene, spune ca o reforma pozitiva, care sa incurajeze beneficiile pentru public, ar fi "si mai permeabila la frauda, pentru ca mare parte din ea va fi discretionara si va varia la fiecare stat membru". Franta, in special, sprijina controlarea fluxurilor de subventii, dar s-a adaptat si la realitatile politice si a adaugat la argumentele sale pentru un program generos si criterii privind imbunatatirea standardelor de mediu.