RADU BOROIANU ATENŢIONEAZĂ CĂ MINISTERUL CULTURII SE CONFRUNTĂ CU DOUĂ CATEGORII DE PROBLEME. Pe de o parte sunt cele de natură bugetar-financiară, un exemplu fiind cazul Muzeului de Artă Contemporană de la Galaţi, primul de acest fel din ţară, care trebuie relocat într-o altă clădire din pricină că spaţiul pe care îl ocupă a fost retrocedat.

„Instituţiile muzeale care găzduiesc patrimoniul naţional, prin formele materiale şi imateriale, creează cea mai evidentă parte a identităţii noastre naţionale. Este o obligaţie cetăţenească să răspundem de prezervarea acestei bogăţii„, spune Radu Boroianu. În opinia sa, din prea puţine puncte de vedere românii se pot compara cu marile puteri ale lumii, „însă ştiu cu precizie că în materie de creativitate ne plasăm foarte bine pe plan mondial, dar n-am ştiut să beneficiem de-a lungul timpului de asta„. Povestea inventatorului Henri Coandă (1886-1972), care spre sfârşitul vieţii s-a întors în ţară, este un exemplu în acest sens. În ciuda faptului că avea idei sociale şi politice diferite de cele ale regimul comunist, a cedat statului, prin testament, drepturile asupra creaţiilor sale, între care se numără peste 700 de brevete.

„Din câte cunosc, niciun grup de cercetători nu s-a aplecat asupra brevetelor pentru a şti dacă din acest patrimoniu de gândire tehnică se pot trage foloase materiale„, afirmă Radu Boroianu. În opinia sa, „avem gândire fragmentată când credem că imaginea mondială este susţinută de glorii sportive„, deşi, adaugă el, are tot respectul pentru cei care fac performanţă în acest domeniu. „Cred că e anormal să nu ştim că primul mare savant de origine română a fost Dimitrie Cantemir, care merită să stea alături de Brâncuşi.„ Sau că prima sinteză de artă europeană făcută de un român îi aparţine lui Constantin Brâncoveanu, continuă reprezentantul ministerului enumerarea sa. „Muzeele contribuie la dezvoltarea economică şi socială a ţării, deşi tendinţa generală este să se creadă că ţinem de zona visării politicii.„

ALTĂ PROBLEMĂ ASUPRA CĂREIA ATRAGE ATENŢIA RADU BOROIANU ESTE CĂ „NU ŞTIM SĂ NE PREGĂTIM PROFESIONIŞTII cum se constituie, prezervă şi animă un muzeu„. El spune că numai 5% dintre muzeele bucureştene sunt dinamice, iar la nivelul întregii ţări circa 15%. „Este anormal ca un muzeu naţional să aibă 40-50.000 de vizitatori pe an şi la Peleş să fie peste 300.000, ceea ce ajunge practic la limita suportabilităţii proprietăţii.„ Secretarul de stat se declară nemulţumit de activitatea celor mai mulţi directori de muzee, care, prin simpla schimbare de titulatură - din director în manager, nu au influenţat în niciun fel activitatea muzeelor. „Sunt instituţii moarte.

Nu afişul unei instituţii atrage publicul„, spune Boroianu despre lipsa de acţiune a celor mai mulţi muzeografi. Şi dă ca exemplu adaptarea celui mai renumit muzeu din lume, Louvre din Paris, la vremurile actuale: „A creat spaţii de atractivitate în care vizitatorii intră pentru că le face plăcere; spaţiul este generos, se organizează spectacole, se difuzează filme, sunt organizate târguri şi evenimente„. Şi chiar dacă, în mod evident, patrimoniul muzeului Louvre nu este comparabil cu cel al instituţiilor româneşti, este grăitor faptul că prin schimbarea atitudinii faţă de vizitatori, pe care îi atrage prin diverse strategii, traficul a crescut în câţiva ani de zece ori, ajungând ca în fiecare an să-i treacă pragul 10 milioane de oameni. „Cu câteva excepţii lăudabile, la noi nu se întâmplă nimic, aşteptăm să vină şcoala să cumpere bilete„, spune reprezentantul Ministerului Culturii.

Pe linia finanţărilor, Radu Boroianu crede că „niciun sector economic nu trebuie să stea nepăsător faţă de faptul că sunt muzee de istorie închise, invocând criza drept vinovat. Cred că patrimoniul naţional este pe acelaşi grad de urgenţă cu sănătatea şi învăţământul„. În opinia sa, motoarele unei economii nu pot reporni dacă oamenii nu citesc, nu merg la muzee, spectacole de teatru sau concerte.

Una dintre preocupările sale este găsirea de soluţii viabile, un exemplu fiind parteneriatele public private, aplicate în marea majoritate a ţărilor şi în domeniul cultural. Astfel ar putea fi rezolvată nevoia acută de spaţiu a muzeului Antipa, „unul din puţinele muzee care merge foarte bine„, spune Boroianu. Şi asta pentru că nu stă într-un turn de fildeş; muzeele trebuie să iasă din carapace, argumentează reprezentantul ministerului, să fie la orice colţ de stradă, în metrou, să trăiască şi să participe la viaţa cetăţii.