NE STRĂDUIM SĂ ATRAGEM COPII LA DIVERSE CERCURI, atât la prezentări, cât şi la evenimente, cum sunt nopţile petrecute de copii la muzeu„, povesteşte Murariu. Concret, sunt nopţi de week-end în care copiii sunt lăsaţi la muzeu, unde ascultă poveşti legate de lumea vieţuitoarelor, primesc gustări, dorm într-una din săli şi pleacă a doua zi, după micul dejun. Marketingul cultural şi muzeal este o problemă - „nu suntem în deplină comunicare cu vizitatorii, chiar şi în această eră a sondajelor de toate tipurile, dar este important să existe o preocupare, pentru a înţelege care sunt aşteptările„, spune Murariu, care lucrează în cadrul muzeului de 43 de ani iar în ultimii 23 este la cârma instituţiei.

Savantul Grigore Antipa, care a fondat muzeul, în urmă cu mai bine de 100 de ani, asculta comentariile vizitatorilor, îşi lua notiţe şi apoi făcea modificări - fie de aranjament, explicaţii sau cine mai ştie ce, povesteşte Murariu. „Nu trebuie să facem numai ceea ce ne place nouă, muzeografilor. Noi putem fi îndrăgostiţi de o temă care să nu fie interesantă pentru vizitatori. E important să cunoşti preferinţele celor care-ţi trec pragul, fără a renunţa la transmiterea corectă a mesajului ştiinţific„, adaugă Murariu. Un exemplu în plus este faptul că o parte a spaţiului muzeului a fost închiriat către un operator care a deschis o cafenea, „pentru că muzeul trebuie să fie un loc social, în care vin mai mulţi membri ai familiei şi prieteni care au nevoie de un loc unde pot face o pauză„. Dar această decizie, deşi bine intenţionată, nu a împlinit aşteptările iniţiale, de vreme ce chiriaşii, cu un contract pe zece ani în buzunar din care au trecut doar doi, nu şi-au împlinit promisiunile - de pildă, îngrijirea spaţiului verde din curte.

EL POVESTEŞTE CĂ MUZEUL NU ARE BUGET DE INVESTIŢII PENTRU MARKETING, dar are de câţiva ani un protocol de colaborare cu Orange, care „ne ajută să plătim publicitatea, iar ei au expunere în muzeu„. Operatorul de telefonie mobilă este cel care s-a ocupat, de pildă, de realizarea site-ului muzeului. Mai mult, „Leo Burnett ne-a făcut publicitate gratuit, iar cu materialele legate de Antipa ei au câştigat un premiu„.

Marketingul este însă doar o felie îngustă din preocupările directorului muzeului. În afară de penuria de spaţiu, el se confruntă şi cu lipsa de personal. La 1 iulie 2010 avea 73 de oameni, dar 20 de posturi au fost restructurate. „Am cerut deblocarea a zece angajări, în condiţiile în care ne asumăm plata salariilor din încasările noastre.„ Iar discuţia ajunge iar la spaţiul insuficient, muzeului lipsindu-i nu numai o suprafaţă suplimentară pentru exponate, ci şi spaţiu de depozitare pentru patrimoniu, o sală de expoziţii temporare, un terariu, un acvariu, o sală de conferinţe şi chiar o bibliotecă pentru cele 50.000 de volume care acum sunt depozitate în condiţii improprii.

„Lucrăm - mai ales colegii mei, pentru că eu sunt favorizat, ocup singur un birou - în condiţii improprii, nefireşti pentru o instituţie de ştiinţă şi cultură„, spune Murariu; încăperea în care îşi desfăşoară activitatea are doar câţiva metri pătraţi, iar pereţii sunt „tapiţaţi„ cu rafturi pline de cărţi. Or, în condiţiile în care Ministerul Finanţelor a redus la zero bugetul de investiţii al Ministerului Culturii din acest an, singura soluţie viabilă pentru muzeu este un parteneriat public-privat. Demersuri au mai existat şi în trecut, povesteşte Dumitru Murariu, iar acum a iniţiat noi discuţii cu posibili investitori, dar instituţia are nevoie de girul Ministerului Culturii.

LEGĂTURA DINTRE PATRIMONIU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ

Peste 20 de muzee de interes naţional, între care se numără Antipa, de Artă, de Istorie sau Castelul Peleş se află în subordinea Ministerului Culturii. „Este posibil ca numărul lor să crească, nu să scadă, dar sunt situaţii speciale„, spune Radu Boroianu, secretar de stat în Ministerul Culturii. El dă un exemplu concret: Muzeul Leonida, singurul muzeu al tehnicii de amploare, aparţine acum Electrica, or, această societate va fi privatizată. „Cel care va lua Electrica nu va atârna la butonieră acest muzeu, pe când noi suntem foarte interesaţi„, spune Boroianu, care adaugă că se preocupă de demersurile necesare pentru trecerea instituţiei în patrimoniul ministerului sau al Primăriei Capitalei. În acelaşi registru se înscrie şi Muzeul Aurului de la Brad, judeţul Hunedoara, care „ţine de o întreprindere minieră şi care ar putea fi transmis fie în grija municipalităţii Brad, fie în proprietatea statului pentru a-l ocroti definitiv„.