PESCARUL. Pe peretele lui Valli Hoskuldsson tronează un impozant cap de ren. Dedesubt, pe un raft, se află cărţi despre managementul capitalului şi finanţe globale. Hoskuldsson, un om masiv cu o voce blândă, abia s-a întors după 40 de zile de pescuit în Oceanul Arctic, la bordul navei Reval Viking.

Cariera de pescar şi-a început-o înainte ca islandezii să intre în masă în sectorul financiar şi să se transforme în consultanţi pentru investitori. Hoskuldsson a lucrat, de asemenea, la una dintre marile bănci, Glitnir, care a suferit pierderi de miliarde. „Eram unul dintre tipii aceia care convingeau oamenii să ia împrumuturi de care nu aveau nevoie„, spune el.

Hoskuldsson îşi aduce bine aminte de una dintre zilele sale de bancher, în care un fermier a vrut să ia un credit de 10 milioane de coroane (65.000 de euro) garantând cu un utilaj agricol vechi de 20 de ani. „M-am dus la şef să-i spun că nu sunt sigur. A răspuns: Dă-i banii, iar dacă vrea de două ori mai mult să-i dai şi atât."

La numai o lună după ce a fost concediat de la bancă, Hoskuldsson s-a angajat ca inginer mecanic pe un vas de pescuit. Astăzi vede slujba de la bancă drept o greşeală, pe care a comis-o determinat de promisiunea bonusurilor financiare mari. La fel vorbesc mulţi islandezi despre perioada respectivă: se simt înşelaţi de elite şi de maşinaţiile financiare imense ale acestora, pe care nu le-au înţeles niciodată pe deplin. În prezent, pescuitul este responsabil de circa 42% din exporturile ţării. Imediat după criză, statul a permis fiecărui cetăţean să prindă şi să vândă până la 650 de kilograme de peşte pe zi în perioadele în care pescuitul este permis. Decizia a determinat mulţi pescari amatori să-şi petreacă serile şi sfârşiturile de săptămână pe apă. Ce poate fi, însă, mai islandez decât pescuitul?

INVESTITORUL. Skúli Mogensen este considerat unul dintre cei mai bogaţi locuitori ai Islandei. Fost student la filosofie, se ocupă acum cu dezvoltarea de afaceri şi colecţionarea de artă. O serie de fotografii ale cunoscutului artist danez Ólafur Elíasson, numite „Maşini în râuri„, decorează pereţii biroului său din Reykjavik. Fotografiile surprind maşini ajunse în râurile din Islanda şi oameni care încearcă să le scoată din apă - un simbol al problemelor ţării, dar şi al determinării.

În octombrie 2008, în aceeaşi zi în care premierul Geir Haarde făcea apel, într-un discurs televizat, la Atotputernicul să aibă grijă de Islanda, Mogensen a vândut grupului Nokia compania OZ Communications, pe care o înfiinţase în Canada, unde locuia de mai mulţi ani. Când a auzit vestea colapsului financiar, a afirmat: „Am ştiut că trebuia să mă întorc acasă, că le-aş putea fi util acum. Eu şi banii mei".

Mogensen a investit în companii tinere şi a finanţat linia aeriană low-cost Wow Air, care în prezent aduce în Islanda turişti din 16 oraşe europene. „Ştiam că sunt trei sectoare de creştere în Islanda. În primul rând pescuitul, dar acesta este reglementat strict. În al doilea rând turismul, care creşte cu rate de câte 20% pe an. E o nebunie. De aici compania aeriană. Iar în al treilea rând, energia din surse alternative. Islanda este un model de ţară eco. Acesta este motivul pentru chestia cu biometanol„, a continuat el.

Când vine vorba de energie, islandezii sunt destul de răsfăţaţi. În loc să-şi încălzească apa pentru duş, trebuie să o răcească. Pe sub trotuare este pompată, prin conducte, apă fierbinte pentru a nu se forma gheaţă. Iar lângă aeroportul din Reykjavik se află o centrală geotermală care a ajutat la crearea celei mai importante atracţii turistice - staţiunea balneară Blue Lagoon - şi l-a ajutat pe Mogensen cu cea mai recentă investiţie a sa. Bazinul Blue Lagoon este plin cu apă sărată de un albastru intens şi bogată în silice. Compania Carbon Recycling International, la care Mogensen are 20% din acţiuni, foloseşte un alt produs secundar al centralei - dioxidul de carbon.

Pare un truc magic şi este posibil ca elfii şi trolii în care cred mulţi islandezi să fie implicaţi. Un proces special transformă dioxidul de carbon în metanol. „În 2014 vrem să producem 3 milioane de litri„, aproximativ 3% din producţia globală, a spus el.

Metanolul poate fi amestecat cu benzina convenţională, iar, în principiu, unităţi precum cea a Carbon Recycling International pot fi instalate oriunde se produce secundar dioxid de carbon. Energia din surse regenerabile este considerată marea oportunitate de export a Islandei. Compania energetică de stat Landsvirkjun vrea să construiască până în 2020 cel mai lung cablu submarin din lume, prin care să aprovizioneze Marea Britanie cu energie verde.

Până atunci, spune Mogensen, toate maşinile din Islanda vor utiliza energie din surse regenerabile, la fel precum maşina sa de teren. „Funcţionează complet pe biometanol", spune acesta.