La scurt timp după ce şi-a făcut cunoscut programul, Blecharczyk a primit un apel telefonic. Apelantul văzuse instrumentul de e-mail şi i-a oferit 1.000 de dolari pentru a scrie ceva similar. Când i-a spus tatălui său despre oferta, Paul Blecharczyk a răspuns: „Fiule, nimeni nu de pe internet nu-ţi va plăti 1.000 de dolari”.

Blecharczyk a scris totuşi programul şi şi-a primit banii. Mai târziu a aflat că clientul său a fost el însuşi angajat să-l creeze. Blecharczyk a făcut munca altcuiva pentru această lucrare (şi a primit cu siguranţă mai puţini bani decât cel care l-a plătit pe el). Însă clientul l-a introdus apoi pe Blecharczyk celui care l-a angajat şi dintr-o dată tânărul programator s-a trezit câştigând considerabil mai mulţi bani codând o varietate de instrumente pentru o industrie în curs de formare – piaţa poştei electronice. Lumea avea s-o cunoscă altfel: spamul.

În colegiu, Blecharczyk a dezvoltat o serie de instrumente care ajutau spammerii să-şi organizeze campaniile şi să-i ocolească pe furnizorii de servicii de internet care încercau cu disperare să oprească potopul. Comenzile curgeau gârlă, la fel şi banii.

Ajutorul dat spammerilor i-a adus lui Blecharczyk aproape un milion de dolari. Cu o parte din sumă şi-a plătit colegiul. Însă afacerea i-a adus şi un loc pe lista neagră a internetului – în Registrul Operaţiunilor de Spam Cunoscute, administrat de organizaţia londoneză Spamhaus Project.

Blecharczyk spune că şi-a închis afacerea în 2002, pentru a se concentra pe colegiu. Nu-i pare rău de ce-a făcut: „Toate acestea erau ceva nou”, spune el. „Practic, nu existau reguli.” Ceea ce este adevărat. Abia în 2003 au apărut reglementări oficiale.

Când a terminat colegiul, avea deja renumele unui nou tip de erou al Silicon Valley:  hackerul de creştere (growth hacker). Aceşti îşi folosesc talentele pentru a găsi modalităţi inteligente, de multe ori controversate, de a îmbunătăţi popularitatea produselor şi serviciilor lor. Talentele Blecharczyk stau în spatele a două scheme folosite de Airbnb pentru a uzurpa Craiglist, care avea în acele vremuri o audienţă mult mai mare.

La sfârşitul anului 2009, utilizatorii Craigslist din unele oraşe au început să observe ceva enervant: de fiecare dată când cineva posta o proprietate de închiriat pe Craiglist, chiar dacă acea persoană preciza că nu vrea să primească mesaje nesolicitate, primea un email în care era menţionat Airbnb. Dacă apartamentul era listat în, spre exemplu, Santa Barbara, în e-mail de putea citi: „Hei, îţi scriu pe e-mail deoarece ai una dintre cele mai frumoase listări pe Craigslist din Santa Barbara şi vreau să-ţi recomand să o publici pe unul dintre cele mai mari site-uri de cazare din Santa Barbara, Airbnb. Site-ul are deja trei milionae de vizualizări pe lună.” Toate e-mailurile erau identice, cu excepţia numelui oraşului, şi ele erau trimise de obicei de pe un cont de Gmail cu nume de femeie.

Dave Gooden, un alt antreprenor imobiliar online, a observat popularitatea în creştere a Airbnb în 2010 şi a devenit curios. Suspectând ce se întâmplă, el a postat câteva înregistrări fictive pe Craigslist, iar apoi a scris pe blog, în mai 2011, ce a descoperit. El a ajuns la concluzia că Airbnb a înregistrat în masă conturi de Gmail şi a creat un sistem prin care trimitea spam tuturor celor care postau pe Craigslist. În opinia sa, activitatea Airbnb a fost o operaţiune neloială de tipul „pălărie neagră” (când hackerul păcăleşte securitatea din pură răutate sau pentru un câştig personal minim). „Craigslist este unul dintre puţinele site‑uri mar- care sunt încă uşor de păcălit”, a scris el. „Atunci când derulezi la scară mare o operaţiune de genul pălărie neagră poţi ajunge cu uşurinţă la zeci de mii de oameni pe zi.”

După postarea lui Gooden, câteva bloguri de tehnologie au preluat povestea şi Airbnb a fost pus în defensivă. Explicaţia sa, care este oarecum greu de crezut, a fost că a angajat contractori care nu s-au ridicat la standardele etice ale companiei. Câţiva ani mai târziu, Blecharczyk a oferit detalii. Ar fi angajat un contractor străin pe Elance, un serviciu de personal online, plătit pentru fiecare listare nouă pe Airbnb. Întregul efort ar fost ineficient, deoarece utilizatorii Craigslist au fost de obicei chiriaşi pe termen lung, sau colegi de cameră, mai degrabă decât turişti, susţine Blecharczyk.