Povestea de faţă se va rezuma la Airbnb, va arăta cum această companie a reuşit acolo unde alţii au eşuat. Povestea, ca de altfel şi cea a Uber, este în contradicţie cu poveştile de început pe care fondatorii le spun cu plăcere şi este esenţială pentru înţelegerea modului în care compania a sfidat şansele, concurenţa şi autoritatea şi a ajuns să fie admirată de mulţi şi urâtă de mulţi.

Hackerul. În în primăvara anului 2009, recent rebotezata Airbnb era mică şi avea probleme. După ce au absolvit la Y Combinator, o şcoală de start-up-uri din Silicon Valley, Chesky, Gebbia şi Blecharczyk au lucrat din apartamentul lor de pe strada Rausch în sudul districtului Market din San Francisco. Nu au rezolvat problema „oul sau găina” cu care se confruntă orice noua piaţă online: pentru a obţine afişări, este nevoie de clienţii, iar pentru a obţine clienţi, este nevoie de afişări. Puţinele apartamente de pe site au atras puţini oaspeţi care căutau cazare pe traseul călătoriei, iar lipsa de oaspeţi nu le-a încurajat pe gazde să-şi pună casele la dispoziţia străinilor pe internet.

„Atunci când începi o companie, niciodată nu merge în ritmul dorit... Începi, construieşti şi crezi că tuturor le va păsa. Dar nimănui nu-i pasă, nici măcar prietenilor tăi”, povesteşte Chesky.

Şi au început de foarte de jos. Chesky şi ceilalţi cofondatori au vândut cutii cu cereale cu chipurile marilor politicieni pe ele. Blecharczyk a fost mai potolit, dar Chesky şi Gebbia au tot încercat să construiască listări vizitând New York, Las Vegas, Miami şi alte oraş şi s-au întâlnit cu orice gazdă era dispusă să îi asculte. Au apelat şi la companii care administrează proprietăţi, cerându-le să aducă listări multiple site-ului, dar tactica a fost abandonată când Chesky a concluzionat că aceste tipuri de listări nu reprezintă „spiritul a ceea ce ar trebui să fie Airbnb” – gazde care îi invite pe călători în casele lor şi oferirea unor experienţe de călătorie autentice.

Istoria oficială a companiei se concentrează pe capacitatea lui Chesky şi a lui Gebbia de a inflama comunitatea online prin design inteligent şi ideologia lor ispititoare a unei noi ordini mondiale, deschise, fără companii. Dar ce a făcut ca totul să se menţină în mişcare este munca mai tehnică, inteligentă, iar unii ar putea spune mai ascunsă, a lui Blecharczyk. În vârstă de doar 24 de ani atunci, Blecharczyk a codat singur întregul site folosind ceea ce a fost atunci un nou limbaj de programare open source numit Ruby on Rails. El a conceput un sistem flexibil, universal, de plată care a permis Airbnb să colecteze comisioane de la clienţi pentru ca apoi să le vireze în conturile gazdelor, minus comision, folosind o varietate de servicii online cum ar fi PayPal. De asemenea, a ţinut site-ul pe Amazon Web Services, o nouă divizie a companiei de comerţ electronic care a permis companiilor să închirieze servere prin internet numai atunci cînd aveau nevoie, un serviciu care permitea reduceri semnificative de cheltuieli şi care avea să devină practică standard pentru un val întreg de afaceri noi.

Talentul lui Blecharczyk n-a venit de nicăieri. Mama sa proiecta locuinţe, iar tatăl său, Paul, era inginer electrician la un producător de echipamente industrial din Boston. Paul îşi lăsa fiii să facă diferite munci ce ţineau de mecanică în jurul casei şi le aducea echipamente casate, cum ar fi un vechi copiator Xerox, încurajându-i să le studieze în curte. Curând, tânărul Nate era fermecat de computere. O poveste de familie spune că într-o zi când stătea acasă bolnav – avea 12 ani atunci - a luat o carte despre informatică de pe raftul tatălui său şi a devorat-o. De Crăciun, a cerut o carte despre limbajul de programare QBasic al Microsoft, pe care a „consumat-o” în trei săptămâni.

La şcoală, Blecharczyk excela, dar acasă avea o viaţă mult mai puţin convenţională. După ce a învăţat să codeze, a început să scrie programe din ce în ce mai sofisticate pe care le oferea pe internet, cerând în schimb donaţii. Unul dintre primele programe permitea utilizatorilor să lipească bileţele digitale pe ecranele calculatoarelor. Mai târziu, un alt program oferea programatorilor o modalitate de a trimite mesaje pe internet prin conturile de e-mail şi IM ale membrilor AOL.