„Era o situaţie dificilă”, a răspuns Kalanick. „Controlul preţurilor de către guverne nu aduce întotdeauna lucruri bune. De fapt, aş spune că 99% din cazurile documentate nu au decurs bine.” „Ce încerc să-mi dau seama este cum v-ar avantaja acest lucru”, a spus Cheh, amintindu-şi cum stătea pe caniculă la o coadă lungă în 1968 pentru a-l vedea pe Robert Kennedy la ceremonia de înmormântare după asasinarea acestuia. Era oripilată ca vânzătorii urcau nesimţit preţurile pentru apă. „Nu sunt sigură că sunt pe deplin de acord cu dumneavoastră că acesta este într-adevăr un mecanism economic care face fericită pe toată lumea!” În San Francisco, Salle Yoo, noul consilier-şef al Uber, privea o transmisie pe internet a audierii. Un lobbyist Uber pe nume Marcus Reese povesteşte că în jurul acestui moment al discuţiilor, ea a început să-i trimită mesaje pe telefon prin care-i cerea să-l scoată pe Kalanick de acolo cât mai curând posibil. „Este în mijlocul unei audieri publice”, i-ar fi răspuns Reese. „Nu e ca şi cum mă pot duce până la el să-i spun că trebuie să plece!”

Consilierul Jim Graham, un susţinător al taximetriştilor, la costum şi cu un ac de cravată din aur, stătea în dreapta lui Cheh. „Încerc să fac un lucru înţeles”, a ridicat el vocea la Kalanick. „Iar acest lucru este că dacă rămâneţi nereglementaţi, iar reglementările privind taxiurile se înăspresc,  există un dezechilibru fundamental”. I-a cerut lui Kalanick să se mai gândească la ideea unui tarif minim. „Nu vreau ca acest oraş să fie tot numai Uber. Chiar nu vreau asta. Pentru că există prea multă istorie în ceea ce priveşte taximetria.” „Dacă permiteţi concurenţa, ceea ce veţi obţine va fi o industrie mai bună a taximetriei”, a răspus Kalanick.

„Nu poţi avea o concurenţă când pentru una dintre părţi nu există limite şi poate face tot ceea ce îi place oricând vrea, iar cealaltă are mâinile şi picioarele legate”, a spus Graham. „Aceasta nu este concurenţă.”

„Dar aceasta înseamnă că şoferii vor avea un trai mai bun, iar călătorii primesc servicii mai bune”, a spus Kalanick. „Nu sună rău pentru mine.”

Graham a continuat spunând că multe companii de taxi din capitală sunt afaceri mici. „Acesta este un lucru bun. Este ceva ce vrem să protejăm şi să încurajăm. Nu este ceva ce vrem să distrugem de dragul unei consolidări în vreo companie mare.”

Kalanick a încercat să-l întrerupă. Graham a erupt. „Pot fi eu membru al acestei comisii, vă rog? Vă deranjează?”

Kalanick a râs „Continuaţi.”

După ce Kalanick a plecat de la standul de audieri, Graham, vizibil înfuriat, a sugerat reintroducerea şi chiar majorarea tarifului minim. Janene Jackson, unul dintre şefii de personal ai primarului Gray, a venit la Reese şi la Claude Bailey, un avocat local bine-cunoscut angajat de Uber. „Să nu-l mai aduceţi niciodată pe tipul ăla aici!” a spus ea, după cum povesteşte Reese. Ulterior, Jackson a spus că nu-şi aduce aminte să fi spus exact aşa. „Audierea a fost, probabil, una rea, pentru că nu-mi amintesc nimic despre de ea cu excepţia faptului că el a enervat aproape toată lumea”. Şi totuşi, până în decembrie, cu Uber crescând cu 30-40% în fiecare lună în capitală, Cheh şi colegii ei ştiind că utilizatorii serviciului sunt pregătiţi şi dispuşi să apere afacerea, au cedat şi s-au potolit. Pe 4 decembrie, un act legislativ definea fără ambiguitate o nouă clasă de maşini sedan care ar putea fi chemate prin intermediul unei aplicaţii de smartphone, iar şoferul putea percepe tariful în funcţie de timp şi de distanţă. Chiar şi Graham a votat. Nimeni nu s-a opus.

Când activitatea tradiţională de lobby a eşuat, Uber şi-a mobilizat utilizatorii şi le-a direcţionat patima către oficialii aleşi. Compania nu a fost prima care a recurs la această tactică, dar a devenit rapid foarte pricepută în a o folosi. A aplicat-o în luptele pentru Cambridge, Philadelphia şi Chicago. De cele mai multe ori, a câştigat. Kalanick a încălcat toate regulile promovării politice. Şi totuşi avocaţii şi lobbyiştii Uber, care l-au implorat, fără succes, să accepte compromisuri şi să vorbească cu umilinţă, au început să şoptească pe tonuri apreciative despre un nou dictat politic care contravine tuturor ideilor lor vechi şi preconcepute. Acest dictat este „Legea lui Travis” şi spune aşa: „Produsul nostru este atât de superior faţă de ce există până acum încât dacă dăm oamenilor oportunitatea să-l vadă sau să-l încerce. În orice loc din lume în care guvernul este cât de cât sensibil la dorinţele oamenilor, îl vor cere şi-i vor apăra drepul de a exista”.