Cum a ajuns Uber vârf de lance în lupta start-up-urilor cu limitările impuse de autorităţi

Autor: Bogdan Cojocaru Postat la 17 februarie 2017 786 afişări

Când consilierii locali din capitala Americii şi ocrotitorii taximetriştilor au încercat să pună limite activităţii Uber, fondatorii start-up-ului au ales să lupte în loc să pupe inele de politicieni. Acum Uber este cel mai cunoscut serviciu de car-sharing din lume, un business de mai multe zeci de miliarde de dolari şi liderul start-up-urilor de tehnologie private.

Cum a ajuns Uber vârf de lance în lupta start-up-urilor cu limitările impuse de autorităţi

În San Francisco, Kalanick nu a fost niciodată pe deplin de acord cu un tarif minim. Acum, înţelegând că se apropie concurenţa din partea unor companii precum Hailo, un competitor din Marea Britanie, şi că servicii precum UberX ar necesita reduceri agresive de preţuri, a decis că trebuie să lupte, spre consternarea propriilor lobbyişti, care ar fi acceptat deja provizoriu soluţia lui Cheh. Kalanick a început să arunce grenade retorice, etichetând pe Twitter propunerea lui Cheh drept un „sistem de fixare a preţurilor” şi acuzând-o pe consilieră că „face totul pentru a proteja industria taxiurilor”.

Însă Uber avea nevoie de mai mult decât tweeturi pentru a influenţa consiliul local, astfel că Kalanick a decis să meargă direct la baza sa de clienţi. A trimis un e-mail plin de pasiune câtorva mii de utilizatori de Uber din D.C., în care se plângea că consiliul local ar face imposibil pentru companie să reducă tarifele şi să asigure servicii de încredere. „Scopul amendamentelor Uber este, în esenţă, protejarea unei industrii a taximetriei care are o experienţă îndelungată în influenţarea politicienilor locali”, a scris el, practic acuzând-o astfel pe Cheh şi pe colegii ei de corupţie.

Apoi a furnizat numerele de telefon, adresele de e-mail şi conturile de Twitter ale tuturor celor 12 membri ai consiliului local şi le-a cerut clienţilor săi să-şi facă vocea auzită. A doua zi, a postat pe site-ul Uber o scrisoare deschisă adresată membrilor consiliului, cu un mesaj ameninţător: „De ce aţi pune astfel în mod atât de clar un interes special înaintea intereselor celor care v-au ales? Ochii naţiunii vor să vadă de partea cui sunt oficialii aleşi ai D.C.”.

Cheh a fost luată prin surprindere de ferocitatea reacţiei. În doar 24 de ore, membrii consiliului au primit 50.000 de e-mail-uri şi 37.000 de tweeturi cu hashtagul #UberDCLove. Când s-au adunat pentru ultima sesiune de vară, pe 10 iulie, toţi colegii lui Cheh s-au întors spre ea, cuprinşi de confuzie şi frică. Reacţia copleşitoare a clienţilor din capitala prevestea campaniile politice pe care Uber avea să le desfăşoare în locuri precum Londra, New York, Florida şi California.

Ideea unui preţ minim a dispărut până la mijlocul dimineţii şi s-a propus un amendament alternativ care ar permite Uber să opereze legal în D.C., până când problema ar fi reanalizată în următoarea reuniune, din septembrie.

Kalanick a primit destule sfaturi de la lobbyiştii săi înaintea audierii din acea lună din clădirea istorică Wilson de pe Pennsylvania Avenue: Ţine-te de temele de discuţie şi nu te angaja în dansuri filosofice. Adevărata promovare se va face în alte forumuri. În audieri publice, încearcă să acţionezi blând şi respectuos.

Audierea a început la 1:15 p.m., după o dimineaţă care a inclus mărturii din partea lui Linton, a unor şoferi şi a fondatorului Hailo Jay Bregman, care a venit purtând costum şi cravată şi a subliniat că Hailo, funcţiona în armonie cu autorităţile de reglementare din Londra şi Dublin şi planifica să facă acest lucru şi în D.C.

Însă Kalanick nu avea chef de un flirt. Faptele şi argumentele intelectuale, şi nu ochii dulci, erau armele sale, şi spre deosebire de Bregman, el nu era dispus să sărute inele politice. Purtând un sacou albastru, cămaşă albă, şi fără cravată, el a întrerupt prima întrebarea lui Cheh cu cuvintele „nu aş fi de acord cu această caracterizare”. De acolo, lucrurile s-au complicat. „Aţi vrut să vă asiguraţi că a existat un tarif minim pentru serviciile noastre astfel încât numai oamenii bogaţi să poată folosi Uber, nu şi oameni de venituri medii”, i-a spus Kalanick consilierei.

Cheh a subliniat că limita de preţ propusă şi la care ulterior s-a renunţat era o modalitate de a asigura o tranziţie paşnică spre un aranjament permanent. „Ştiu că vă place să daţi impresia că se duce o luptă”, a spus ea. „Înţelegi ce vă spun? Nu sunt în război cu voi.”

„Când ne spuneţi cum să facem afaceri, şi ne spuneţi că nu putem percepe tarife mai mici, că nu putem oferi servicii de calitate la cel mai bun preţ posibil, însemnă că vă luptaţi cu noi”, a răspuns Kalanick.

„Tot vreţi un război!”, a spus Cheh exasperată. Conversaţia s-a îndreptat spre suprataxare, practica controversată a Uber de a percepe tarife mai mari, uneori mult mai mari, când plouă abundent, când este viscol, la inaugurări prezidenţiale şi în alte perioade de vârf a cererii. „Sunt curioasă dacă aceasta nu este cumva vreun fel de abuz”, a spus ea. „În cazul în care există cerere mai mare, de ce călătorul ar trebui să plătească mai mult?”

Kalanick s-a lansat în explicaţii făcând referire la economia Rusiei comuniste şi la lungile cozi formate la magazine pentru bunuri de larg consum precum hârtia igienică. „Se întâmpla aşa pentru că preţul hârtiei igienice era prea mic”, a spus el. „Nu exista suficientă ofertă. Toată lumea îşi putea permite hârtie igienică, dar nu şi-o putea procura deoarece prea mulţi oameni şi-o doreau şi nu erau suficienţi cei care o aduceau pe piaţă. Astfel de situaţii apar când nu poţi schimba preţul.” „Deci nu prea aveau hârtie igienică”, a replicat Cheh amuzată.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.