Spre exemplu, in vreme ce SUA si Europa isi tin dobanzile de referinta aproape de zero, Brazilia ofera un randament de 10,75%, cel mai ridicat din tot G20 si un magnet sigur pentru speculatorii financiari care, fireste, nu s-au lasat rugati sa vina. De aceea a ajuns in aceasta toamna banca centrala a Braziliei probabil una dintre cele mai ocupate institutii ale lumii, tinand cate doua sedinte zilnice de cumparare de valuta ca sa arunce in piata echivalentul in reali al unui miliard de dolari la fiecare 24 de ore pentru a tempera realul.

America Latina si Asia de Sud-Est sunt tintele preferate ale speculatorilor pe curs (intre care nu e exclus sa se afle si unele guverne): David Carbon, economist la DBS in Singapore, a estimat ca din aprilie 2009 si pana in prezent, capitalurile speculative care au intrat in Asia (exceptand Japonia) s-au cifrat la circa doua miliarde de dolari zilnic, transformand regiunea in cea mai fierbinte zona financiara a lumii. De asemenea, o analiza facuta de Standard Chartered din Hong Kong arata ca investitorii speculativi au plasat in acest an echivalentul a circa 8,6 miliarde de dolari in obligatiunile indiene, indoneziene, sud-coreene, filipineze, thailandeze, taiwaneze si vietnameze, de aproape o suta de ori mai mult decat in aceeasi perioada din 2009, cand valoarea plasamentelor ajunsese la doar 94 de milioane de dolari. Iar banii continua sa asalteze cele sapte economii: in al treilea trimestru din 2010, capitalul strain investit in pietele sus-amintite a ajuns la 11,5 miliarde de dolari, de cinci ori mai mult decat in trimestrul precedent.

E lesne de vazut, in context, unde se afla Europa de Est si Romania: atata vreme cat speculatorii cauta active considerate riscante, dar si remunerate ca atare, ei au preferat in primul rand monede exotice, destinatii traditionale pentru astfel de plasamente (dolarul australian, yenul), orientandu-se mai mult dupa dobanzi mari si dupa dimensiunea pietelor decat dupa riscul de la un moment dat; asa se explica de ce Europa de Est este periodic decretata drept o zona riscanta pentru investitori, dar ea nu atrage decat o mica parte din speculatiile la nivel global. Ceea ce poate da peste cap total o economie (riscul unor intrari si iesiri mari de capitaluri speculative este motivul pentru care Romania a contractat, de altfel, imprumutul cu FMI destinat sa sustina rezerva valutara) este, din unghiul speculatorilor, un mizilic, privit la scara globala. Miza nu e insa atat de mica incat, de pilda, sa lipseasca total discutiile interminabile care condamna BNR ca tine de curs in loc sa-l lase sa ajunga la 5 lei sau, in alt plan, condamna Finantele ca nu accepta dobanzi mai mari de 7% la licitatiile de titluri de stat.

Ce ar fi de facut totusi pentru ca actualele tensiuni valutare din pietele mondiale sa fie atenuate? Pericolul este ca razboiul valutar sa degenereze intr-un conflict comercial in care tarile, vazand ca nu mai reusesc sa-si deprecieze suficient monedele, sa impuna restrictii importurilor din alte state pentru a-si pastra competitivitatea economica. O analiza a agentiei Reuters arata ca scenariul cel mai probabil ar fi reformarea Fondului Monetar International si acordarea de puteri sporite boardului FMI pentru a impune decizii de natura valutara statelor membre (187 la numar, inclusiv China). Decizia ar putea fi luata la summitul G20 din noiembrie, dar in calea ei stau multe obstacole. Primul ar fi ca, intr-o perioada de turbulente si protectionism economic tot mai agresiv, e putin probabil ca Occidentul - care detine in mod traditional puterea de decizie in FMI - va fi dispus sa cedeze o parte din influenta in favoarea statelor emergente, intre care vocea Chinei s-ar auzi cel mai tare. Iar China a reusit, cu influenta ei de pana acum, sa blocheze deja publicarea unui raport FMI care ii cerea reformarea sistemului monetar. De altfel, pana acum toate incercarile de a impune statelor sa accepte reforme radicale au esuat.

Un alt scenariu probabil creionat de Reuters ar fi ca misiunea reformarii sistemului monetar mondial sa fie aruncata pe umerii Frantei, care de anul viitor preia presedintia G20 si care, consecventa programului de revenire in prim-planul scenei internationale, si-a manifestat deja intentia de rediscutare a status-quo-ului valutar mondial. Indiferent ce ar dori insa Franta ori alta putere, cert este ca un acord la care vreuna dintre marile economii implicate in turbulentele de azi sa faca opinie separata nu are sanse de punere in practica. Un razboi valutar, spun specialistii, poate fi oprit doar prin efortul conjugat al tuturor celor implicati. Desigur, prin aceasta se inteleg statele, cu politica lor monetara si fiscala. Ce se intampla insa cu capitalul speculativ care umbla liber prin lume si care nu poate fi dovedit ca ar apara sau ar lovi interesele vreunui stat, iar orice incercare de reglementare a tranzactiilor naste reactii violente ale pietelor? Nimeni n-are deocamdata raspunsul la aceasta intrebare, iar maximul care poate fi sperat e ca insasi punerea acestei intrebari in discursul public sa fie evitata cat mai mult posibil.