Inclusiv atitudinea Chinei, care a luat deja o masura citita drept o incercare de a evita supraincalzirea propriei economii, insa in practica poate fi interpretata drept o mana de ajutor data dolarului si amicilor americani: dupa trei ani de inactiune, a ridicat saptamanile trecute cu 0,25% dobanda la depozitele pe un an (2,5%) si cu acelasi cuantum dobanda anuala de referinta la credite, care a ajuns la 5,56%. Desi in teorie nu e o masura brutala, caracterul ei neasteptat (analistii estimau ca pana in 2011 nu va fi vorba de vreo crestere a dobanzilor) a alertat pietele, care se asteapta ca Beijingul sa vina in continuare cu alte masuri de temperare a cresterii economice, estimata in acest an la 9-10%. Decizia a fost citita si ca un posibil compromis (in asteptarea unuia oficial de la summitul G20 din noiembrie) intre administratiile americana si chineza, Beijingul aratandu-se dispus sa creasca ritmul de apreciere a yuanului, cu conditia ca Washingtonul sa limiteze cantitatea de dolari (inclusiv nou-tipariti) pe care-i va arunca in piata in perioada urmatoare.

Dar apetitul de investitii al Chinei nu se rezuma la bondurile americane sau japoneze. Intr-un turneu diplomatic facut luna trecuta prin Europa, premierul chinez Wen Jiabao a aratat clar ca Beijingul a simtit miros de sange de la problemele economice ale UE si s-a declarat gata sa puna umarul la rezolvarea lor. Principala tinta: Grecia, care are mare nevoie de finantarea deficitului bugetar si in general de bani. Or, China s-a angajat sa cumpere si viitoarele obligatiuni pe care guvernul elen le va emite, dar si sa participe masiv la privatizarile pregatite de Atena si la o serie de investitii publice in infrastructura portuara. Un ajutor fratesc intre doua economii emergente, a reflectat premierul chinez, care si-a prezentat tara ca avand "un PIB per capita la doar o optime din cel al Greciei si de trei ori mai multi locuitori sub limita de saracie decat Grecia". Beijingul e empatic, deci, la problemele economice ale Atenei pe care, la o adica, le-ar putea rezolva cu o farama din cele 2.600 de miliarde de dolari pe care le are la dispozitie si care cresc continuu, ca spatiul de stocare pe conturile Gmail - numai in septembrie, Beijingul a raportat aproape 17 miliarde de dolari excedent comercial pe ultimele 12 luni.

Ce cere Jiabao in schimb? Mai nimic - poate doar, pentru inceput, un sprijin mai consistent al Greciei - si al altor state pe care altruista China s-a aratat dispusa sa le ajute financiar, ca "pasageri in aceeasi barca" - pe langa Bruxelles, ca organismul european sa declare China economie de piata functionala, ceea ce ar face-o mai putin vulnerabila, spun analistii, la acuzatiile de dumping ce i-ar putea fi aduse la Organizatia Mondiala a Comertului. "Winston Churchill si Harry Truman au ferit Grecia sa nu cada sub comunism; Wen Jiabao isi ia acum revansa", a conchis Irwin Stelzer, director de studii de politici economice la Hudson Institute. Asa cum spuneam, nu doar Grecia se afla in vizorul ofensivei chineze: tot in acest an, Beijingul a cumparat obligatiuni de 400 de milioane de euro emise de guvernul spaniol, aflat si el intr-o situatie economica sensibila. Printre escalele lui Wen Jiabao de luna trecuta s-a numarat si Italia, inclusa si ea in grupul denumit PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania) al statelor cu cele mai nesustenabile deficite bugetare din Uniunea Europeana, dintre care Beijingul pare ca-si recruteaza cu predilectie viitoarele "victime".

O dovada, spun unii, ca statele zonei euro nu se pot ajuta singure, mai exact ca programele masive de injectii de lichiditati pe care Banca Centrala Europeana le-a declansat din 2008 incoace pentru a relansa economiile zonei euro nu au avut efectul scontat. Dintre critici, cel mai aspru s-a dovedit pana acum Axel Weber, guvernatorul bancii centrale germane, membru in consiliul BCE si candidat la succesiunea actualului presedinte Jean-Claude Trichet. Weber a sustinut inca de la lansarea programului ca aceasta metoda de "quantitative easing" nu va face decat sa arunce fondurile UE in buzunarele altora, in special ale speculatorilor. Insa, in fata valului de devalorizari voluntare operate de alte banci centrale, actualul presedinte al BCE a lasat deschisa usa reluarii injectiilor de capital in piete, pentru ca europenii sa nu se impiedice in procesul de redresare de un euro ajuns artificial prea puternic.

O moneda prea puternica e o problema pe care Brazilia, parte a unui alt acronim, la fel de celebru - BRIC (Brazilia, Rusia, India si China), abia o poate tine sub control. Din acest grup al statelor emergente cu cele mai mari ritmuri de crestere economica, Brazilia este de departe cea mai afectata de migrarea fondurilor speculative aflate in cautare de oportunitati rentabile de plasament. Realul brazilian s-a apreciat cu peste 100% din 2003, de cand presedintele Lula Ignacio da Silva a fost investit in functie, iar tendinta este in continuare crescatoare, ceea ce l-a facut pe ministrul de finante Guido Mantega sa acuze public "razboiul valutar" caruia i-ar fi cazut victima tara sa. Intr-adevar, situatia Braziliei, care are cea mai supraevaluata moneda a lumii, potrivit Goldman Sachs - cu o crestere de 38% de la inceputul lui 2009 - poate fi exemplul clasic al unei alte fatete din "razboiul valutar": operatiunile de "carry trade". Acestea se refera la plasamentele speculative facute adesea cu bani imprumu-tati din statele dezvoltate la dobanzi aproape de zero si depusi in conturi deschise in statele emergente, unde randamentele sunt de cateva zeci de ori mai mari.