5. PASAREA PHOENIX. Copilul simpatic din epoca Jackson Five a devenit dansatorul genial de la MT V din epoca “Thriller”, apoi vedeta stralucitoare si androgina care umple stadioane si face sa lesine spectatori de toate varstele si de ambele sexe, apoi misionarul cantaret de imnuri de speranta si protest, apoi legenda vie care dupa 30 de ani de cariera solo, in 2001, le da lectii (si clasa) pe scena Madison Square Garden tinerilor invitati Britney Spears sau Justin Timberlake. De fiecare data s-a reinventat si a mers inainte. Pana la un punct insa. Acum, cu concertele de la Londra, ar fi trebuit ca, dupa ani buni de disparitie din atentia publicului, cariera lui Jackson sa se relanseze spectaculos, doar pentru a se incheia in glorie (seria de concerte urma sa se numeasca “This Is It” - “Asta a fost tot”).

Pariul a vadit nu numai dificultatile financiare ale lui Jackson, care l-au impins sa accepte 50 de concerte pentru a-si achita din datorii, dar mai ales orgoliul lui de a intra in Cartea Recordurilor si de a dovedi ca e la fel de actual si de iubit de public ca si in urma cu 20 de ani. Mai mult insa, cele 50 de concerte de comeback/adio insemnau si altceva - capacitatea unui artist pop de talia lui de a-si incheia cariera cu gratie in plina glorie; pentru public, ar fi fost un fel de razbunare pentru moartea timpurie a lui Elvis sau pentru destramarea trupei Beatles, iar pentru el ar fi sters ani intregi de sterilitate creatoare, de peripluri dubioase prin Emirate, de batjocura atrasa de procesele de pedofilie.

In teorie, pariul a reusit, daca ne gandim ca s-au vandut bilete in valoare de 80 de milioane de dolari. In practica insa, o prima amanare cu cateva zile a primului concert din iulie a trezit deja banuiala ca artistul nu se simte in stare de aceeasi performanta ca in vremurile bune si ca incearca sa scape de un test imposibil de trecut. Misterul nefericit care a invaluit moartea lui, exact in ziua cand isi facea bagajele sa plece la Londra, a creat o asemenea emotie colectiva, incat l-a trimis pe megastar direct in legenda, cu toate interpretarile posibile intr-o epoca in care forta internetului amplifica zvonurile de la un minut la altul si transforma cele mai banale evenimente intr-un spectacol al speculatiilor fara sfarsit.

Moartea lui Jackson a devenit pe rand martiriu pe altarul medicinei, al propriului efort eroic de a-si depasi limitele, al propriilor greseli si excese, o tentativa de suicid sau de-a dreptul o confirmare a teoriilor conspiratiei despre presupusa dorinta a unor politicieni sau lideri religiosi de a elimina pe cineva periculos pentru autoritatea lor. N-a fost crutata nici macar ipoteza ca Michael si-ar fi inscenat moartea. Iar toate acestea contribuie mai departe la legenda megastarului, la mentinerea lui in centrul atentiei si, inevitabil, la mentinerea relevantei lui comerciale. E de presupus ca seria de concerte “This Is It” va avea loc, intr-o forma sau alta, probabil in chip de “tribut” cu participarea fratilor Jackson si a multor altor muzicieni invitati. Reinventare post-mortem a lui Michael? Cel mai probabil da.

6. DECADEREA SI DECADENTA. Pentru un muzician care si-a asumat titlul de “regele muzicii pop” (de fapt o prescurtare de la “regele muzicii pop, rock si soul”, cum sustine fostul lui om de PR, Bob Jones), a afisat insistent o recuzita de inspiratie monarhica si a vrut sa intemeieze o familie cu fiica regelui Elvis, o moarte prematura si brutala, asa cum a avut Jackson, e in primul rand o eroare de logica a povestii si abia in al doilea rand o tragedie personala.

Documentarul lui Martin Bashir, mentionat mai sus, il arata ca pe un iubitor de “bling” regal si de opulenta in stilul kitsch al Las Vegasului, comandand intr-un magazin, in mai putin de doua minute, articole decorative si mobila de lux de zeci de mii de dolari. La un moment dat, Jackson si Bashir ajung in dreptul unui sarcofag aurit, demn de un faraon, muzicianul lauda “obiectul de arta”, iar jurnalistul il intreaba daca si-ar dori si el sa fie inmormantat in asa ceva. “Eu? Nu, eu as vrea sa traiesc vesnic”, raspunde Michael, nu chiar cu totul in gluma. Vinerea trecuta, acelasi site cu informatii de scandal TM Z.com a publicat o fotografie a unui sicriu de bronz in valoare de 25.000 de dolari, placat cu aur de 14 carate, care ar fi fost comandat pentru ramasitele lui Jackson. Modelul, denumit “Promethean”, ar fi fost folosit si pentru serviciile funerare ale lui James Brown, unul dintre artistii preferati ai lui Jackson si la a carui inmormantare a asistat.

Ironiile simbolice ale acestor asocieri i-au dus deja pe unii comentatori, americani si britanici deopotriva, la o alta asociere, cea cu decadenta unei culturi unde opulenta faraonica si teatralitatea vietii (si a mortii) celebritatilor sunt inca la mare pret, in ciuda crizei economice si a mentalitatii ecologiste care indeamna la masura, modestie si frugalitate. O parte din familia Jackson ar fi dorit ca funeraliile “planetare” ale lui Michael sa le repete la o scara mai mare pe cele ale lui Elvis din 1977, iar inmormantarea sa aiba loc la Neverland, care ar fi devenit un loc de pelerinaj similar cu Graceland, castelul regelui Elvis. Dar oare ar fi fost potrivit asa ceva in 2009? Autoritatile din Santa Ynez, langa care se afla Neverland, s-au opus pana si ca trupul neinsufletit sa fie expus acolo, din ratiuni de protectie a mediului, stiind ce proteste ar fi urmat sa apara in randul localnicilor invadati de sute si mii de pelerini veniti cu masinile intr-o zona mai degraba rustica, fara drumuri potrivite pentru asa ceva.

Mutarea locului ceremoniilor funerare la Staples Center din Los Angeles, in schimb, are un sens mai curand prozaic: din biletele platite de spectatori, firma AEG Live, care opereaza Staples Center si care a organizat si concertele “This Is It”, ar vrea sa-si mai scoata din paguba pricinuita de imposibilitatea lui Jackson de a sustine concertele. Desigur, cum o arata clasamentele de vanzari de pe Amazon sau iTunes, Michael ramane regele muzicii pop, iar in aceasta calitate are mai multe sanse de a-si prelungi simbolic existenta decat a avut in timpul vietii distrugandu-si trupul in numele unui ideal de frumusete perfecta si tinerete vesnica. Cat despre decaderea fizica a regelui, ea e suportabila nu fiindca e omeneasca, ci tocmai fiindca e aproape inumana. Cu nimic mai prejos decat scenariile de Hollywood.

O moarte rentabila

SELF-MADE MAN

PETER PAN vs. FRANKENSTEIN

PASAREA PHOENIX

CEL CE UNESTE IN LOC SA DESPARTA