“Cu stiloul voi torturati oameni/L-ati rastigni si pe Domnul”, striga megastarul in piesa “Tabloid Junkie”, extrapolandu-si constient supararea pe tabloide la scara intregii lumi media. Cat de convingator a fost mesajul lui se vede acum, cand site-urile de presa si mai ales YouTube se umplu cu fiecare minut ce trece de mesaje furioase, venite deseori de la comentatori foarte tineri, nici macar fani neaparat ai muzicii lui Jackson, care resping orice acuzatie adusa idolului prin definitie inocent.

Martin Bashir, englezul care a indraznit sa insiste in 2003 cu intrebarea daca megastarul considera ca e normal ca un adult sa doarma in pat cu copii ce nu fac parte din familia sa, primeste urari de a muri in chinuri, iar Oprah Winfrey, care in 1993 a facut un interviu evident favorabil cu Jackson la Neverland, e acuzata de lipsa de respect. Paradoxal, din emotia starnita de disparitia megastarului castiga tocmai tabloidele: ziarul The Guardian a remarcat ca site-ul de informatii de scandal TM Z.com, cel ce a dat primul stirea decesului lui Jackson (si acelasi care in februarie a publicat poza cu fata plina de vanatai a Rihannei), a devenit peste noapte “un gigant media”; traficul pe site-urile The Sun sau Daily Mail a crescut gratie zvonurilor publicate rapid despre mostenirea, familia, copiii sau viata sexuala a decedatului, iar tendinta e de asteptat sa continue, avand in vedere secretele ce impresoara toate aceste subiecte.

4. PETER PAN vs. FRANKENSTEIN. Michael Jackson s-a marketat in ipostaza de copil-adult, asa cum avea s-o confirme Paul McCartney, care l-a definit ca atare dupa ce a aflat ca fostul sau partener de duet din “Say, Say, Say” nu mai e. A compus “Childhood”, un cantec definit ca autobiografic, in care isi intreaba publicul daca nu i-a vazut cumva copilaria pierduta, si-a denumit resedinta Neverland - inspirat de lumea lui Peter Pan, copilul care nu voia sa devina adult - si a invitat acolo, in vazul lumii, generatii de baieti si fetite pe post de tovarasi de joaca si de jocuri.

Daca la acestea adaugam declaratiile despre abuzurile suferite in primii ani de viata din partea tatalui “negru si urat” Jackson, avem premisele unei indelungi discutii de mare interes emotional pentru public, ce incepe de la psihanaliza si sfarseste cu imaginea monstruoasa a nasului mutilat de chirurgia plastica, a fetei de portelan fara riduri, a perucilor menite sa-i pastreze lui Michael o infatisare mereu tanara si a acelor pentru injectii cu sedative, culese de investigatori din cotloanele de la Neverland. N-a fost de ajuns; megastarul s-a insurat cu fiica lui Elvis, anume cu scopul de a deveni parinte, iar cand casatoria s-a destramat, si-a cumparat pur si simplu copii - de rasa alba - de la a doua sotie (o blonda lucratoare in cabinetul dermatologului sau) si de la o mama-surogat ramasa anonima.

Toata aceasta poveste remarcabil de coerenta, de lupta contra naturii, de incalcare a tabuurilor sociale si de ostentatie a suferintei fizice n-a facut decat sa-i sporeasca megastarului misterul si faima. N-a ramas obsesie a vremii noastre care sa nu fi fost atinsa si lovita in plin de Michael: fascinatia fata de secretele medicinei, ale chirurgiei plastice, ale geneticii, tentatia de a recupera libertatea copilariei intr-o lume a concurentei crancene intre adulti, groaza de pedofili, atractia profunda si morbida fata de boala, de desfigurare, de anormalitate si de monstri, curiozitatea fata de marile procese complicate si intinse pe ani intregi, de la Watergate pana la Clinton-Levinski si Martha Stewart.

Alternativa la groaza si dezgust e rasul, iar in cazul de fata el s-a canalizat in parodiile si bancurile nenumarate pe seama ciudateniilor lui Jackson, in showurile lui Jay Leno (“primele cinci operatii estetice ale lui Michael, adica Jackson Five”) ori in desenele animate de pe YouTube despre “Wacko Jacko” in chip de ciborg, extraterestru verde ori de seaman al cimpanzeului sau, Bubbles. Rezultatul: celebritatea Ciudatului a crescut, iar fanii i-au preluat si ciudateniile, multe sosii improvizate ale sale afisand aceleasi masti chirurgicale, bandaje si palarii de “om invizibil”. Astfel de accesorii stau acum in aceeasi galerie culturala cu frizura si paietele sosiilor lui Elvis ori cu coafura platinata si surasul lui Marilyn Monroe. Nu degeaba Andy Warhol i-a facut lui Michael portretul inca din 1984, mult inainte de aparitia personajului Wacko Jacko.

O moarte rentabila

SELF-MADE MAN

PETER PAN vs. FRANKENSTEIN

PASAREA PHOENIX

CEL CE UNESTE IN LOC SA DESPARTA