În cele mai multe dintre cazuri însă, influenţa pozitivă a familiei sau a profesorilor nu este suficientă dacă adolescentul nu are şi propria nevoie de evoluţie, de creştere, de învăţare sau de demonstrare a propriilor capacităţi. În cele mai multe dintre cazuri însă, drive-ul personal există. Radu Mazilu povesteşte că anul trecut a decis că nu vrea să termine liceul fără a lăsa ceva deosebit, inovativ în spate: „Sigla şcolii mele a fost întotdeauna un punct slab şi, având în vedere că sunt pasionat de domeniu, mi-am propus să încerc să o îmbunătăţesc. Ştiam că a încerca să le propun această schimbare directorilor ar fi ceva inutil, deoarece liceul are aceeaşi siglă de 19 ani. Singurul lucru pe care îl puteam face pentru a-mi îndeplini scopul era să trec direct la treabă, să creez un concept atrăgător. La câteva zile de la prezentarea logo-lui, am primit feedback pozitiv, iar designul meu a fost considerat o schimbare în bine“.

Succesul cu logo-ul şcolii, dar şi numeroase internshipuri şi cursuri online despre business şi management l-au încurajat să caute şi alte proiecte şi a început să îşi dezvolte propria afacere, ca freelancer în domeniul designului grafic şi al web designului. Astfel a devenit designer cu acte în regulă, cu 59 de clienţi pentru care a finalizat 115 proiecte (în ultimul an colaborând cu numeroase firme, în special din SUA, pentru care a făcut elemente de identitate vizuală şi de promovare online), dar şi cu propria filosofie despre un domeniu pe care îl consideră viitorul său: „Antreprenoriatul te face conştient de orice decizie pe care o iei. Te responsabilizează şi te învaţă că mentalitatea este factorul determinant care îţi va decide succesul. Este domeniul care îţi arată că niciodată nu ştii destul şi te obligă să gândeşti pe termen lung, pentru a preveni orice posibilă inconvenienţă“. De altfel, cei mai mulţi dintre cei şapte se văd în viitor antreprenori.

Motivează prin multitudinea de idei pe care le au şi pe care simt nevoia să le pună în practică. În plus, Sorin Mircea apreciază libertatea de mişcare şi de decizie pe care o are antreprenorul, iar Francesca Maria Cristea are o întreagă filosofie despre faptul că i se pare „esenţial ca un antreprenor să vadă dincolo de idee. Aplicabilitatea ei într-o manieră cât mai personalizată, unică, poate valora cel puţin la fel de mult ca ideea în sine“. Antreprenoriatul social este o alternativă care a încolţit de asemenea în mintea multor adolescenţi care fac voluntariat. Ştefan Mateoiu dezvoltă deja un proiect ce are ca scop voluntariatul în domeniul medical cu tineri pasionaţi de medicină, dar şi de asistenţă socială, proiect în care se vede angrenat şi în anii următori, ca parte a planului său de viitor bine conturat: „În cinci ani mă văd în Bucureşti, student la Facultatea de Medicină. O să fiu, împreună cu alţi doi prieteni, coordonatorul unui sistem de voluntariat în domeniul medical pentru tineri. Peste 10 ani voi fi medic stagiar în SUA“. Teodora Agarici se vede peste cinci ani în Africa sau în Asia într-un program de voluntariat, iar ulterior se vede la cârma unui proiect de antreprenoriat social deoarece „ideea 101 e mereu subestimată, iar inovaţia vine chiar şi atunci când crezi că ai descoperit totul“.

Inovativ este şi modul cum Teodora plănuieşte să obţină laptopul pe care îl tot cere părinţilor de la o vreme încoace: „De vreo trei zile de naştere încoace îi rog pe părinţii mei să-mi cumpere un laptop. Cum nu l-am primit încă, mai în glumă, mai în serios, pe «to do list-ul» meu se află programul «pay it forward» şi ar fi primul an în care m-am gândit să îmi rog prietenii să îmi facă un cadou donând pentru o cauză în domeniul educaţiei“. Pe to do list-ul Teodorei se află însă şi bunăstarea copiilor din centrele sociale unde lucrează, dar şi lucrul în cât mai multe proiecte care să o ajute să se perfecţioneze „ca o metodă complementară pentru educaţia formală pe care o învăţăm la şcoală, de cele mai multe ori doar teoretică şi fără multă aplicabilitate în viaţa reală“.

Adolescenţii trec dincolo de a se plânge de sistemul de învăţământ şi propun soluţii pentru acesta: Cristina Pogorevici spune că, dacă ar putea să schimbe un lucru la educaţia de azi, „ar fi importanţa axării pe un domeniu încă din liceu, în defavoarea studiului multidisciplinar. Programa şcolară ar trebui axată strict pe profilul la care ea se aplică, astfel încât numărul materiilor de specialitate să fie predominant“. Deşi propun îmbunătăţiri, o fac din poziţia copiilor care învaţă bine şi care se bazează pe şcoală ca punct de plecare pentru performanţă, după cum spune Radu Mazilu: „Concursurile de matematică, dar şi celelalte competiţii la care am participat mi-au îmbunătăţit gândirea critică şi mi-au creat obiceiul de a duce toate lucrurile la bun sfârşit, iar performanţa la învăţătură a fost întotdeauna o prioritate - reuşind să păstrez media generală 10 la toate materiile pe tot parcursul liceului, până în prezent“.  

Motivaţi mai ales de romantismul vârstei, excepţionalii sunt şi optimişti, văd societatea în culori mult mai frumoase şi îşi respectă colegii de generaţie. Ştefan Mateoiu spune că se simte diferit de ceilalţi, dar cu toate acestea crede mai mult în performanţa colectivă decât în cea individuală, dar şi în „potenţialul magic de evoluţie al oamenilor“. Cristina Pogorevici simte că face parte dintr-un puzzle al întregii sale generaţii, în care „lucrurile pe care le avem în comun ne unesc, iar cele diferite ne completează şi ne ajută să lucrăm într-o echipă unită“. Teodora Agarici simte superficialitatea din jur şi diferenţele surprinzătoare de mentalitate, dar spune că tocmai de aceea face voluntariat: „Cred în puterea microschimbării“.