„Nu are nicio sansa cine nu are rezerve“, spune si Dinu Patriciu. Un pas mai departe insa, omul de afaceri considera ca pentru ca o companie petroliera sa se descurce pe piata, trebuie sa-si modifice modelul de business, intrand pe taramul investitorilor financiari, si sa devina mai mica si mai mobila. Pentru seful Rompetrol, victimele scumpirii petrolului vor fi companiile mari, greoaie si legate prea mult de comertul fizic (productie, rafinare, lanturi industriale complexe): „Companiile au invatat sa lucreze cu aceste resurse si nu se mai comporta ca in urma cu 30 de ani, cand trebuia ca resursa de care dispuneai sa fie egala cu capacitatea de rafinare si egala cu capacitatea de a te duce in piata sa vinzi. S-au adaptat si macar hedging isi fac pe pietele financiare. Dar acum e momentul cand companii mici si medii se reasaza intr-un alt camp de activitate, devenind pe jumatate institutii financiare, pe jumatate companii industriale“. Dinu Patriciu precizeaza ca a dezvoltat Rompetrol pe acest model si il va dezvolta si in continuare, tinand cont de faptul ca vanzarea pachetului majoritar de actiuni catre KazMunaiGaz a fost conditionata de pastrarea conducerii de catre Dinu Patriciu si de aplicarea unui astfel de model. Patriciu crede ca aceasta evolutie va face ca, in urmatorii ani, companii medii din piata petroliera sa aiba „cresteri fabuloase“, devansand companiile mari. Iar in final, castigul va fi de partea pietei, fiindca va creste concurenta si arbitrajul preturilor nu va mai putea fi facut de o singura categorie de jucatori in dauna celorlalte.

Mariana Gheorghe, care se considera mai traditionalista din acest punct de vedere, spune ca reteta activitatii bazata pe active reale e solutia si pe viitor: „Cred in continuare intr-un model de business bazat pe active reale, modelul nostru, dar accept ca exista o componenta de inginerie financiara care poate creste pana la risc valoarea unei companii petroliere. Nici compania noastra (OMV - n. red.) nu ignora instrumentele financiare folosite la nivel de grup - dar sunt mecanisme de protectie si nu de speculatie. Pozitia domnului Patriciu e un alt model de business“.

Resurse deci sau speculatie? Vom vedea care din strategiile companiilor va avea castig de cauza si ce efecte vor avea ele asupra economiei. Pariul e insa complicat pentru ambele si cu bataie lunga, iar soarta pretului pe baril depinde deocamdata de prea multe variabile pentru ca viitorul apropiat sa ne dea un raspuns. La 28 septembrie 2004, pretul barilului de petrol a atins 50 de dolari chiar in ziua in care Rezerva Federala americana a lansat noua bancnota de 50 de dolari, redesenata si cu elemente suplimentare de siguranta. O noua bancnota de 100 de dolari ar trebui lansata in prima jumatate a anul viitor. Sa fie in aceeasi zi in care barilul va ajunge la valoarea noii bancnote? Sau biletul verde de 100 nu va mai fi de mult suficient atunci ca sa cumpere un baril de titei?