Anul a inceput insa cu mult mai putin (la 64 de dolari pe baril), ajungand abia in iulie la 78 si in octombrie la 80, numai ca apoi a crescut din ce in ce mai repede. Liviu Voinea, analist si director de cercetare la Grupul de Economie Aplicata (GEA), crede ca de-acum inainte pretul petrolului nu va mai creste totusi atat de rapid: „Cu siguranta va atinge in curand 100 de euro pe baril, dar 150 in 2008 este prea mult“. Voinea crede ca acum 150 este pragul psihologic care ar putea fi mai greu de trecut de catre piata: „Cred ca 150 de dolari este un prag periculos, ce ar putea aduce transformari in economia mondiala“.

Pentru o serie de analisti americani, pericol pentru economie ar insemna nu atat atingerea pragului de 100 de dolari, urmata de recaderi, ci mentinerea la acest nivel pret de cel putin cateva saptamani. Rationamentul lor e ca, pe cat de adevarat e ca petrolul s-a scumpit continuu in ultimii ani, pe atat e de adevarat ca scumpirea a fost graduala, permitand economiei sa se adapteze din mers, astfel incat nu s-a putut vorbi de un soc. Acum, de un soc ar putea fi vorba doar daca se inrautatesc conditiile geopolitice pe termen scurt, adica in ipoteza unui conflict militar in Iran; altminteri, criza creditelor ipotecare din SUA si consecinta ei, incetinirea cresterii economice a Americii, vor crea premisa unei reduceri a cererii de energie si deci o intoarcere a pretului la petrol spre 70-80 de dolari pe baril in urmatoarele luni. Intr-o asemenea logica are sens si decizia Rezervei Federale a SUA de a reduce dobanda de referinta la dolar, tocmai cu scopul de a contracara atat incetinirea cresterii economice, cat si presiunile inflationiste de pe urma scumpirii petrolului.

Toate bune si frumoase pana aici, daca n-ar exista, in afara de jocul cererii si al ofertei concrete de petrol, jocul speculatiilor. „Exista mai multe piete ale petrolului: una este piata fizica si alta piata financiara. In fiecare zi se tranzactioneaza de zece ori mai mult petrol «pe hartie» decat in piata fizica“, explica Dinu Patriciu. El spune ca „paper trading“ este extrem de influentabila la factori din afara cererii si ofertei, care nu au nicio legatura cu volumul stocurilor existente, ci doar cu informatia. „La un discurs al lui Chavez, la un discurs al lui Bush sau o amenintare a iranienilor, piata se duce imediat in sus, iar daca luam in calcul ca presa se uita in primul rand la stirile negative si nu la cele pozitive, e normal ca pretul sa se duca in sus“, comenteaza Dinu Patriciu.

La jumatatea lunii octombrie, secretarul american pentru energie Sam Bodman a atins ideea ca furnizorii traditionali de petrol, in primul rand OPEC, au pierdut intr-o oarecare masura fraiele preturilor, care se stabilesc acum in ringurile burselor de marfuri. Daca pana nu demult OPEC era socotit principalul vinovat, pentru ca refuza sa mareasca productia pe masura cererii, intretinand astfel scumpirea titeiului, acum e destul de limpede ca organizatia nu poate controla singura nivelul de pret. La aceeasi conferinta de saptamana trecuta de la Londra unde seful Total isi rostea previziunile pesimiste, presedintele OPEC, Mohammed bin Dhaen al-Hamli, spunea ca piata petrolului e condusa din ce in ce mai mult de „forte dincolo de controlul OPEC - evenimente geopolitice si influenta crescanda a investitorilor financiari“.

„Daca poti sa silabisesti «derivative», ai luat imediat sase cifre si oricine intra pe piata petroliera ia un milion de dolari numai pentru ca semneaza un contract.“ Citatul apartine unui executiv al unei companii de brokeraj si rezuma cum nu se poate mai bine sentimentul pe care il traiesc cei implicati pe piata petroliera. Sau, cum spune un director pentru tranzactiile globale pe energie la fondul de investitii Macquarie Futures, argumentand de ce preturile vor ajunge si vor trece de 100 de dolari: „E un singur mod de a face bani pe piata asta, sa cumperi sus si sa vinzi si mai sus“.

The Times invoca, in septembrie, un studiu realizat de o companie petroliera europeana care arata ca speculatorii adauga la pretul final al barilului de petrol intre 15 si 20%, adica in jur de opt dolari la momentul realizarii studiului. Stephen Schork, editorul unui influent buletin pe probleme de energie, spune ca deprecierea monedei americane si recenta criza imobiliara din Statele Unite au dus la intrarea pe piata de marfuri a unui mare numar de investitori, siliti sa caute plasamente alternative mai bune si sa se protejeze de eventualele pierderi rezultate din expunerea lor pe piata creditelor: „Avem de-a face cu o piata unde coada fugareste cainele, deturnata de speculatori din Connecticut sau Calgary, oameni care nu fac diferenta dintre metanul obtinut prin distilarea carbunelui si flatulentele vitelor“.