Lui Cătălin Olteanu, în schimb, nu i se par deloc evidente demersurile autorităţilor de a atrage şi stimula investitorii, ba chiar "pare mai degrabă o strategie opusă - să vină investitorul, să dea un «premiu» mic la primărie ca să îl lăsăm să facă ceva".În acelaşi registru se înscrie şi opinia antreprenorului Adrian Crivii, care a clădit firma de evaluare Darian: "Din păcate, dacă vorbim de strategie, acest cuvânt este necunoscut atât pentru guvernanţi, cât şi pentru administraţiile locale. Legislaţia, sistemul de impozitare deficitar şi învechit, birocraţia şi corupţia sunt elemente care caracterizează administraţia românească, fiind piedici pentru investiţii şi investitori".

Un indiciu despre cât de preocupaţi şi interesaţi sunt oficialii locali de atragerea investiţiilor este şi gradul de răspuns al autorităţilor la întrebările Business Magazin privind strategia judeţeană în acest sens: din 15 solicitări, doar patru răspunsuri primite: de la Suceava, Prahova, Timişoara şi Braşov.În opinia Elenei Badea, cel mai important ar fi însă ca în fiecare oraş mai mare să existe o echipă de specialişti la primărie, care să nu fie afectată de schimbările rezultate în urma alegerilor. "Evident, sunt multe alte lucruri care ar putea fi menţionate, însă, dacă se spune că «omul sfinţeşte locul», cred că «ingredientul» cel mai important în succesul oricărui proiect rămân tot oamenii", adaugă Badea. Oraşele bine gospodărite sunt cele care au şanse mai mari să atragă antreprenori, tineri, familii, o nouă viaţă. Nu este uşor, punctează reprezentanta E&Y, să porneşti o afacere nici în Bucureşti, iar în provincie poate fi chiar şi mai greu. "Cred că şansa oraşelor mici este atragerea tinerilor care vor să se întoarcă acasă, să facă ferme organice sau ateliere de artizanat sau orice alt business care să le aducă un trai decent, în oraşul părinţilor, redescoperit ca oază de linişte şi o viaţă mai aproape de comunitate", adaugă Elena Badea.

Cei care vor să investească în provincie trebuie să înţeleagă că piaţa căreia se adresează - dacă este strict locală, se reflectă în cifre semnificativ diferite de un exerciţiu similar în Capitală. O afacere care are o nişă drept segment ţintă poate avea succes în Bucureşti, cu câteva mii de clienţi, dar într-un alt oraş poate lucra în pierdere, dacă segmentul respectiv, mult mai mic acolo, nu compensează, poate, nici costurile fixe, spune Camelia Dragomirescu. Tot ea atrage atenţia că salariile din Capitală sunt mai mari decât în restul oraşelor. Dragomirescu spune că a cunoscut sibieni, născuţi sau naturalizaţi, care au afaceri mici sau mari în domenii foarte diverse. În oraş sunt câteva companii româneşti mari şi longevive, cu acoperire în toată ţara - Ambient fiind una dintre ele. "Ştiu şi oameni care stau aici şi lucrează de acasă pentru clienţi de pe alte continente - meseria lor nu necesită neapărat întâlnirea faţă în faţă, iar conexiunea bună la internet o compensează pe de-a-ntregul", afirmă directorul de marketing al Ambient.

Judith Kis spune că nu a regretat niciodată decizia de a se muta din Bucureşti, dar într-un fel "ne lipseşte, pentru că are plusurile şi farmecul său incontestabil". Din această schimbare a tras şi învăţăminte, anume că "antreprenoriatul este mai dificil şi mai volatil decât pare din perspectiva angajatului". De la începutul acestui an, soţul ei, Alex Kis, conduce afacerea familiei, plasată în domeniul serviciilor ospitaliere - pensiunea Smarald şi Judith Bistro.

O categorie aparte sunt tinerii care pleacă din oraşe pentru a-şi construi o viaţă la ţară. Deşi nu există date concrete referitor la câţi dintre cei care au primit fonduri europene au plecat dinspre oraş spre sat, datele Ministerului Agriculturii arată că în 2012 măsura 112 - "Instalarea tinerilor fermieri" - a fost cea mai accesată măsură de investiţii din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013. În total, numărul cererilor depuse până în acest moment se apropie de 22.550, însumând aproape 630 de milioane euro. Aproape 8.000 de tineri au solicitat numai anul trecut fonduri europene nerambursabile pentru această măsură, "valoarea eligibilă a solicitărilor depăşind 272 milioane euro, faţă de 121 milioane de euro euro alocaţi pentru această sesiune", arată ministerul. Cele mai multe dintre proiectele tinerilor fermieri vizează investiţii mixte (culturi vegetale şi creşterea animalelor), fiind urmate de proiecte pentru investiţii în culturi de câmp. Numărul solicitărilor de anul trecut este asemănănător cu cel din 2011, dar de peste două ori mai mare decât în 2010 şi 2009. Ca destinaţie, cele mai multe cereri de finanţare au fost depuse în judeţul Tulcea (1.173 proiecte, cu o valoare nerambursabilă de 36,6 milioane euro), urmat de Bihor (1.362 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 39,7 milioane euro), Dolj (1.351 proiecte depuse, însumând 33,7 miliane euro nerambursabili) şi Arad (1.313 proiecte, solicitând fonduri europene de 34 milioane euro).

Mai este însă, în mod evident, cel puţin o categorie de oameni care fug de marile oraşe. Pensionarii, de pildă, au tendinţa să migreze către satele sau oraşele natale, fugind de agitaţia şi costurile ridicate ale vieţii din Capitală. Ei inversează astfel migraţia generată de industralizarea din perioada comunistă, argumentează reprezentanta 360insights. În plus, "standardul de «împlinire» socială este exprimat şi prin achiziţia unei case, în care să te retragi la bătrâneţe, să te bucuri de relaxare şi linişte", declară Mihaela Alexandru. Majoritatea orăşenilor spun că îşi doresc să călătorească şi să-şi facă o casă cu grădină, undeva în afara oraşului, în care să se retragă şi unde să scape de stres şi de agitaţie.

Între cei care părăsesc Bucureştiul se numără tinerii cu vârste între 22 şi 25 de ani care vin în acest oraş ca să studieze, sperând ca, la terminarea studiilor să se şi angajeze, cunoscut fiind că şomajul este mult mai mare în provincie. În general, nivelul de trai este mai scăzut în alte regiuni ale ţării - în regiunea de nord-est de pildă, venitul mediu disponibil pe membru de familie este de 2,5 ori mai mic decât în Bucureşti - Ilfov. Se poate întâmpla însă ca planul de acasă să nu se potrivească cu realitatea din Bucureşti şi atunci se întorc de cele mai multe ori la familie, costurile de întreţinere fiind astfel mai mici.

Şi, adaugă sociologul Mihaela Alexandru, mai este o categorie care se mută în suburbiile Bucureştiului, păstrând locul de muncă din oraş, dar aleg să-şi construiască o casă în apropierea Bucureştiului pentru a scăpa de viaţa la bloc. "Este vorba de populaţia tânără, activă, cu un nivel de venit peste medie, cu posturi în management sau middle management", adaugă reprezentanta 360insigths.

Una peste alta, fiecare trebuie să cântărească ce i se potriveşte mai bine şi, mai ales, ce preţ este dispus să plătească pentru asta. Ca regulă generală, nivelul veniturilor şi costul vieţii sunt în strânsă legătură cu dimensiunea oraşului şi stresul implicit. La fel de adevărat însă este că profitul unei ferme este puţin dependent de apropierea de vreun oraş, iar freelancerii sau investitorii pe bursă nu au nevoie decât de un laptop şi o bună conexiune la net, indiferent dacă sunt în inima Bucureştiului sau în creierul munţilor. Aşa că la fel de importantă cum este alegerea unui oraş pentru relocare este şi alegerea activităţii potrivite.