ENERGIA NUCLEARĂ, ÎNCĂ O SPECIE PE CALE DE DISPARIŢIE

Cert este însă că dezvoltarea pe segmentul eolian nu mai poate continua multă vreme în condiţii de securitate energetică dacă nu vor fi demarate investiţii capabile să echilibreze sistemul.

Acesta nu este însă singurul război din domeniul energetic. În timp ce România s-a umplut de turbine eoliene, pe orizontală, în absenţa unei strategii corespunzătoare, efectele sunt infime. Nu s-au construit fabrici de turbine cu mii de angajaţi, dar în acest timp industrii majore în România riscă să se piardă pentru că nimeni nu-şi mai asumă riscul de a investi. Un caz concret este proiectul celor două reactoare noi de la Cernavodă în valoare de 6,5 miliarde de euro. "Dacă acest proiect nu se mişcă, România riscă să mai piardă o industrie, nuclearul", atenţionează Carmencita Constantin. În contextul în care efectele dezastrului de la Fukushima şi ale scăderii preţurilor la energie îi ţin departe pe investitori, misiunea statului român de a salva ce a mai rămas din acest sector, care acum asigură 20% din producţia de energie a România, este extrem de dificilă.

Paradoxal este că în timp ce toată lumea vorbeşte de scăderea preţurilor la energie datorită pătrunderii în forţă a energiei verzi, anul trecut factura medie la electricitate a crescut cu 7% în cazul consumatorilor casnici, potrivit Enel, iar anul acesta creşterea este estimată la 10%, aproape jumătate din acest nivel fiind reprezentată de schema de sprijin pentru regenerabile. Şi chiar dacă marii consumatori, dar şi afacerile de talie mică vor simţi anul acesta un efect pozitiv, consumatorul casnic este încă alimentat la un coş de energie reglementat mai scump în noile condiţii de piaţă. Spre comparaţie - pentru factura la energie, bulgarii şi-au dărâmat guvernul.

DESPERE EFICIENŢĂ ŞI ALTE BASME

"Problema noastră de bază este că de fapt această liberalizare trebuia făcută cu reducerea anumitor costuri, pe zona de transport, de distribuţie, de înmagazinare, astfel încât preţurile să fie într-o zonă rezonabilă", spune Dumitru Chisăliţă, specialist în domeniul energetic, fost director general al Romgaz.

Semnalul de alarmă este puternic pentru că deşi potenţialul de economisire este uriaş, eficienţa energetică nu este un proces care se poate face peste noapte şi mai important este un proces ale cărui costuri s-ar putea ridica la peste 6 miliarde de euro, bani necesari şi pentru noi unităţi de producţie care să le înlocuiască pe cele vechi. Dar cine vine cu banii?

"În prezent, România are o intensitate energetică mult peste media europeană (consumul de energie per unitatea de PIB). Din studiile efectuate de PwC se estimează că România îşi poate reduce consumul energetic cu până la 20% dacă îşi eficientizează producţia, transportul şi consumul de energie şi că poate susţine un ritm de creştere economică de 4-6% menţinându-şi actualul nivel de consum energetic", explică Vasile Iuga. Lupta dintre energia convenţională şi cea verde nu este însă singurul război energetic prin care România trece.

GAZE ÎN LOC DE APĂ

La finalul lunii trecute, peste 8.000 de persoane din mai multe judeţe ale ţării, între care preoţi, dar şi oameni politici, au protestat, la Bârlad, faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist în România, mitingul de protest încheindu-se cu un marş pe străzile municipiului. Americanii de la Chevron sunt pionieri în ceea ce priveşte acest domeniu în România şi au început demersurile în vederea explorării gazelor de şist în 2010. În anul respectiv, Chevron a câştigat trei blocuri de teren în regiunea Dobrogea din sud-estul României: Costineşti, Vama Veche şi Adamclisi, cu o suprafaţă totală de aproximativ 2.700 km2. La finalul lunii martie 2012, acordurile petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare au fost publicate în Monitorul Oficial, compania având practic prin hotărâre de guvern dreptul de a începe căutarea gazelor de şist în trei perimetre localizate la malul mării. Dincolo de aceste acorduri petroliere, Chevron mai are în concesiune un perimetru, EV-2 Bârlad, judeţul Vaslui, din februarie 2011. Această concesiune are o suprafaţă de 6.300 km2. Dacă lucrările pe cele trei perimetre de la malul mării nici măcar nu au început, la Bârlad Chevron mai aşteaptă două avize importante pentru a începe lucrările de foraj de explorare. Opoziţia oamenilor din Bârlad este justificată. Gazele de şist sunt practic tot gaze obişnuite, blocate în şisturi argiloase şi care sunt mai greu de exploatat faţă de gazele convenţionale. De aceea în loc de forajul clasic vertical, pentru scoaterea la suprafaţă a gazelor de şist se folosesc mai multe metode care presupun forajul orizontal şi fracturarea hidraulică. Pentru fiecare sondă făcută cu această procedură se injectează în pământ, la adâncimi care pot ajunge la 4 kilometri, echivalentul a unui bazin olimpic de apă cu nisip şi o serie de compuşi chimici pentru a străpunge straturile geologice şi a elibera gazele.

Mai departe, toată această "soluţie" iese la suprafaţă şi este depozitată pe o arie de dimensiunea a două terenuri de fotbal, urmând a fi tratată. Americanii de la Chevron susţin că nimic din toate aceastea nu va avea un impact negativ asupra mediului şi că oamenii vor putea folosi în continuare acele terenuri chiar şi pentru agricultură. Presa internaţională şi documentarele făcute pe această temă arată însă că exploatarea gazelor de şist poate duce la formarea unor cutremure, gaze ieşind pe robinetele de unde trebuia să curgă apă, contaminarea apelor sau probleme de sănătate.