Soluţii pentru România

ăUn mediu de afaceri predictibil, coerent şi transparent, care să încurajeze investiţiile şi să stimuleze inovaţia, un cadru legislativ stabil, alocarea de fonduri în domeniul cercetării sunt doar o serie de acţiuni care ar putea contribui la dezvoltarea cercetării şi inovaţiei pe plan local“, a declarat Gábor Sztaniszláv în cadrul dezbaterii ăDeCODăm ADN-ul viitorului“. Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, a afirmat că ădincolo de impozitare şi reglementare, ar trebui să încurajeze colaborarea dintre sectorul privat, guvern şi sectorul academic“.

Contextul de viaţă şi de sănătate în UE a indicat o creştere a ratei din PIB alocate pentru sănătate, de la 6% în prezent la 12-15% până în 2030, iar inovaţia are potenţialul de a deveni o soluţie viabilă la această problemă, spune Cristian Buşoi, membru al Parlamentului European. ăRomânia trebuie să se concentreze pe încurajarea şi dezvoltarea programelor de cercetare, îmbunătăţind accesul la fondurile publice, fondurile europene – este o necesitate intrarea în competiţia pentru programul Horizon 2020 –, cât şi a investiţiilor private“, mai spune Buşoi.

Dezvoltarea unor incubatoare de inovaţie în universităţi, stimularea educaţiei în medicină şi realizarea unor programe prin care tinerii cu potenţial, interesaţi de cercetare, să fie încurajaţi să profeseze în ţară sunt alte măsuri care pot creşte atractivitatea României în ochii investitorilor din farma.

Un model poate fi sectorul IT, o zonă a economiei predictibilă şi susţinută, aflată în plină dezvoltare, care reprezintă un motor de creştere al economiei româneşti. Manuel Costescu, secretar de stat, şef al Departamentului pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public – Privat, spune că a observat un focar de excelenţă în domeniul IT. ăRomânia a stabilit şase priorităţi în industrie, una dintre ele fiind bioindustria şi sectorul farma, cu un potenţial ridicat de dezvoltare în viitor, iar noi credem cu tărie că banii urmează cunoaşterea“, conchide Costescu.

Puţină istorie. Şi nu numai

Începând cu medicamente care se adresează nevoilor noastre de sănătate şi luptă împotriva epidemiilor şi a bolilor rare, până la procesele industriale care folosesc stocuri regenerabile în detrimentul combustibilului natural, dar şi plante care sunt capabile să crească în condiţii climaterice dure, biotehnologia joacă un rol important în mediul economic, social şi legat de mediul înconjurător. O parte din alimentele pe care omul le consumă sunt produse din soiuri de fructe şi legume prin biotehnologie; detergenţii pentru haine, obţinuţi cu ajutorul biotehnolgiei, permit curăţarea la temperaturi mai mici; obiectele vestimentare de bumbac pe care le purtăm sunt realizate, cel mai probabil, dintr-un soi îmbunătăţit prin inginerie generică. Enzimele ajută la reducerea cantităţii de înălbitor pentru producţia de hârtie şi elimină cernelurile din hârtia reciclată. Dacă sunt uşor de observat avantajele biotehnologiei în viaţa omului sănătos, cu atât mai semnificativă este contribuţia biotehnologiei în diagnosticarea şi tratamentul bolnavilor.

Conform OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), biotehnologia este ăaplicarea principiilor ştiinţifice şi de inginerie în prelucrarea materialelor cu ajutorul agenţilor biologici“. Practic, biotehnologia foloseşte organisme vii sau substanţe naturale provenite de la acestea, iar printr-un proces tehnologic realizează produse inovative ce ne pot îmbunătăţi viaţa.

Denumirea provine de la termenii greceşti ăbios“ – ăviaţă“, ătehnikos“ –“tehnici“ şi ălogos“- ăstudiu“; termenul de ăbiotehnologie“ a fost folosit în premieră în anul 1910 de către Thomas H. Morgan şi semnifica procesele realizate din materiale brute cu ajutorul organismelor vii. Bazele biotehnologiei pot fi regăsite însă cu 6.000 de ani în urmă: oamenii au descoperit încă din Antichitate diferite procese care foloseau microorganisme pentru obţinerea de produse alimentare, precum vin, bere din drojdii, pâine folosind maia. Cu 500 de ani î.Hr., China producea lapte de soia mucegăit folosit ca antibiotic pentru tratarea arsurilor. 

Gregor Mendel este promotorul biotehnologiei moderne, el descoperind, în 1870, modul în care sunt transmise caracterele ereditare de la părinţi la urmaşi; el a reuşit prima polenizare încrucişată a mazării din grădină. Totuşi, dezvoltarea biotehnologiei este strâns legată de revoluţia biologiei moleculare, care s-a petrecut în anii 1950 şi a permis înţelegerea profundă a legăturilor dintre structura moleculară, morfologică şi capacitatea de funcţionare, dar şi creşterea şi multiplicarea diferitelor sisteme biologice. După unii specialişti, biotehnologia cuprinde numai metodele moderne ale ingineriei genetice, care a început să fie studiată în profunzime după anii 1970, şi are la bază lumea complexă a enzimelor.