SOCIALIZARE

Interesat fiind de capitalul social al liderilor, m-am uitat şi la modul în care aceştia comunică în mediul virtual. Descoperirile sunt destul de curioase: aproape 3/4 din cei studiaţi nu au cont de Facebook, în timp ce aproape 3/4 dintre ei au cont de LinkedIn. O treime dintre cei care au cont pe reţeaua de socializare FB îl folosesc foarte rar sau deloc.

Dacă utilizarea LinkedIn este oarecum unitară (adică nu putem face diferenţieri în funcţie de genul liderului sau departamentul din care face parte), pentru Facebook am aflat că este folosit mai des de către femei, iar departamentele în care se foloseşte cel mai des sunt Resurse Umane, IT, Marketing, Financiar/Contabilitate sau Vânzări. Dacă pentru HR, IT, marketing sau vânzări am găsit explicaţii plauzibile pentru utilizarea FB, pentru departamentul Financiar/Contabilitate am putut doar să ne imaginăm că FB este noul Tetris.

Toţi subiecţii pe care i-am intervievat consideră FB un spaţiu al prietenilor, dedicat socializării, dar şi „timp pierdut“. În schimb, LinkedIn este perceput ca fiind un loc de business, de „job networking“, un spaţiu profesional.

Cele două tipuri de reţea se suprapun perfect pe ceea ce în ştiinţele sociale sunt definite drept  „legături puternice“, sau „bonding“, şi „legături slabe“, sau „bridging“.

Facebook este o reţea cu „legături puternice“ (prieteni, familie, amici), dar acest tip de reţea nu aduce plus-valoare în dezvoltarea personală, pentru că cei aflaţi în acest tip de reţea împărtăşesc relativ aceelaşi tip de valori, informaţii şi... conexiuni.

LinkedIn, în schimb, este o reţea de tip „bridging“, cu „legături slabe“, care însă aduce o mult mai mare valoare celor care le folosesc. Conexiunile din această reţea socială virtuală sunt mult mai variate, provin din cercuri vaste, fiecare conexiune jucând rolul de „cap de pod“, şi reprezintă o resursă mult mai valoroasă din punctul de vedere al capitalului social şi al capacităţilor de a rezolva probleme prin puterea sistemului relaţional.

Atât managerii cât şi antreprenorii sunt foarte deschişi către socializare (offline/reală), ca o condiţie a succesului în dezvoltarea lor personală şi profesională. Nu există nicio diferenţă semnificativă statistic între manageri şi antreprenori în atitudinea lor faţă de socializare. În toate interviurile pe care le‑am desfăşurat, socializarea a fost indicată drept un element esenţial în evoluţia în carieră. Fără a fi vorba, sub nicio formă, de o abordare neetică, a „cunoşte pe cineva“ care îţi poate oferi la un moment oportun o informaţie corectă sau o recomandare potrivită mi-a fost indicat în interviuri ca fiind cauza principală a direcţiei în care toţi aceşti lideri au evoluat. De ce „cineva“ este dispus să ofere mai mult credit „cuiva“ pe care îl cunoaşte? Pentru că îi elimină decidentului stresul necunoscutului, al impredictibilului.

Singura diferenţă în percepţia socializării, a deschiderii spre a cunoaşte noi oameni cu care poate niciodată nu vor mai interacţiona (aşa-numitele „reţele strategice“, după cum au fost ele definite de Herminia Ibara), doar pentru a-şi maximiza şansa evoluţiei în cariere, am descoperit-o între grupul de femei şi bărbaţi studiaţi (indiferent dacă sunt manageri sau antreprenori).

Femeile au rezonat mult mai puternic cu afirmaţia „timpul meu e prea preţios şi prefer să-l petrec cu familia sau cu prietenii apropiaţi“ decât bărbaţii. Timpul este pentru liderii din business o resursă foarte limitată, iar managerii femei resimt mult mai acut lipsa acestei resurse.

SUCCESUL ÎN EVOLUŢIA PROFESIONALĂ.

Succesul profesional, individual, conform liderilor cu care am interacţionat, este un „dat“  personal. Atât managerii cât şi antreprenorii mi-au vorbit despre faptul că „au în sânge ceea ce fac“, sau că „au moştenit din familie acest spirit“ (indiferent că e vorba de spiritul de lider sau de antreprenor).

„E o chestie nativă. (...) Am şi moştenit din familie spiritul ăsta. Ai mei n-au fost... n-au avut firme, dar au făcut tot timpul lucruri în plus faţă de ceilalţi, chiar pe vremea comunismului. Făceau servicii altora, produceau câte ceva şi asta vine de la bunici sau poate dinainte.“ R.A. (antreprenor)