Prima călătorie în Franţa a fost o investiţie, iar ulterior Talpeş a învăţat că e mai bine să suporte clientul costurile de deplasare, preţul biletelor de avion fiind cât valoarea contractului în multe din cazuri. Cei doi îşi amintesc că un calculator nou costa la sfârşitul anilor ‘90 cam 3.000 de dolari - „am vândut primul PC, împrumutat la începuturi de la un client, cu 8.000 de dolari".

SECOLUL DE CĂUTĂRI

„Nu-mi dau seama dacă puteam începe cu produse. Am început în ‘90 cu outsourcing, noi făceam softul, dar pentru alţii. Chiar dacă după un an de zile deveniserăm atât de buni încât interveneam în definiţia produsului„, spune creatorul Bitdefender, explicând parcursul firesc al unei afaceri pornite de la zero - angajaţii aveau capacitatea de a programa, abia ulterior înţelegeau ce înseamnă nevoile din piaţă. Companiei îi lipseau şi oamenii de vânzări şi marketing, apăruţi în organigramă abia după 1994, când au intrat în schemă clienţii din Germania. Primul produs, Antivirus Expert, a apărut în 1995, într-o perioadă în care softul era livrat clienţilor pe dischete, iar acestea erau de multe ori infectate - „era asociat ce li se întâmpla cu faptul că noi le livram softul„. De aici a venit şi ideea.Viruşii călătoreau la acea vreme de pe o dischetă pe alta, iar durata pentru a trece dint-o ţară în alta ajungea chiar şi la nouă luni. Produsele existente pe piaţă îşi actualizau versiunile doar de două ori pe an, calculatoarele fiind între timp expuse.

„Am venit strict ca să lucrez la antivirus. Ştiam să fac antivirus de doi ani. Oricine poate face un virus. Eu nu am făcut unul, dar aş putea să fac. Atunci îl făceau tinerii teribilişti, acum sunt instituţii care se ocupă de asta„, spune Bogdan Dumitru. Florin Talpeş face referire la lista de ţări care au un potenţial crescut de a porni un război cibernetic, iar România este poziţionată în top. Argumentele sunt clare: „Există câteva sute de experţi Bitdefender care au capacitatea nu numai de a construi arme de apărare, ci ar putea avea capacitatea de a construi arme de atac„. Odată înţeles sistemul prin care funcţionează antiviruşii, programatorii ar putea sesiza şi eventualele slăbiciuni care pot fi speculate în cazul unui atac informatic.

Dacă în 1997 exista Antivirus Expert, în 2000 grupul intra pe piaţa americană cu AVX. Prima dischetă a antivirusului a fost proiectată chiar de Florin Talpeş - „ne-am gândit că noi apărăm, deci simbolul nostru trebuie să fie un cavaler cu un scut; o logică foarte simplă„. Logoul a devenit apoi din cavaler în plasture, iar în prezent lupul dacic este emblema mondială a Bitdefender - „la noi inima contează foarte mult".

De mare ajutor a fost şi concurenţa între companiile lui Florin Talpeş şi Radu Georgescu, omul de afaceri care a vândut ulterior tehnologia RAV lui Bill Gates, concurenţă care a antrenat inventivitatea programatorilor români, prieteni după serviciu şi competitori în timpul orelor de program. „Vânzarea tehnologiei lor către Microsoft nu ne-a frânat, dar nu ştiu dacă ne-a ajutat." Talpeş spune astăzi că Microsoft nu a negociat cu Bitdefender, însă admite că a existat puţină gelozie, dată fiind notorietatea celui care a cumpărat.

Finalul anilor ‘90 a adus şi explozia salariilor din IT. Bula dot.com a determinat plecarea unor mase mari de programatori în străinătate, iar creatorul Bitdefender a trebuit să găsească noi metode pentru a-şi reţine angajaţii. Lucrurile au revenit la normal doi ani mai târziu, „după ce bula artificială s-a spart".

Secolul de căutări a însemnat şi trecerea de la „antivirus" la „securitate". Se întâmpla la începutul anilor 2000. Termenul antivirus este mai legat chiar şi astăzi de consumatorul casnic, în timp ce segmentul de business percepe serviciile oferite drept securitate: „Bitdefender este foarte departe de ceea ce înseamnă un antivirus. Soluţiile sunt mult mai complexe„.

Creatorul vorbeşte despre importanţa partenerilor locali la intrarea pe pieţe internaţionale, mai ales în vânzări şi marketing. Prima extindere în afara ţării a avut loc în anul 2000: „A fost prima păcăleală pe care am luat-o de la un partener cu papion, care m-a dus la Ritz în Paris. Ştia să construiască imaginea. Am avut vânzări foarte interesante pe piaţa americană şi n-am văzut niciun cent".

Un minus de un milion de dolari dintr-un foc. După acel moment, Talpeş a decis să renunţe la varianta partenerului exclusiv şi să îşi deschidă propriile sale firme cu angajaţi locali, cu ajutorul unor consultanţi: „Eu încă am probleme să-mi dau seama dacă un american care vrea să lucreze în vânzări va performa sau nu. Prima draperie pe care trebuie s-o dai deoparte este perdeaua după care se ascunde, ceea ce poate fi foarte greu„. Primul lucru pe care l-a făcut după eşecul cu americanul de la Ritz - „ar trebui să fiu supărat nu doar pe americani, ci pe toate popoarele Pământului" - a fost să angajeze o companie de executive search pentru a putea găsi personal în fiecare dintre ţările în care există filiale.