Totuşi, workaholismul aduce companiilor creştere pe termen scurt şi este dezirabil. „Ce manager nu îşi doreşte un angajat care să stea peste program, să muncească şi noaptea, să fie prezent tot timpul, să nu refuze niciun job, oricât de încărcat ar fi, să muncească mult, cât doi sau trei şi aşa mai departe? Mai toate cercetările arată că managerilor le place să aibă astfel de angajaţi„, mai spune Dragoş Iliescu. Cu atât mai mult cu cât deşi orele suplimentare ar trebui plătite dublu, ele sunt rareori remunerate în România.

Altfel, dincolo de motivaţia intrinsecă a fiecărui angajat, mai este de luat în calcul o aşa-zisă lege a compensaţiei. Ore suplimentare echivalate prin timp liber disponibil ulterior. „În IT şi în firmele de audit şi consultanţă există clienţi care vor ca proiectele să le fie finalizate cât mai repede şi cât mai bine şi aici se stă cel mai mult peste program. O perioadă aglomerată pentru cei din audit este, de exemplu, între februarie şi mai, când se încheie misiunile de audit„, spune Mihai Matyas de la La Fântâna.

Există totuşi un pericol major al acestui comportament de workaholic: acela al epuizării şi al îndepărtării de celelalte aspecte sociale, de familie şi de prieteni. „Înainte, angajaţii spărgeau uşa cu capul la ora 3 sau 4, în funcţie de ora la care începeau. Acest  comportament a rămas o poveste, oamenii din corporaţii nu mai sunt cei care spuneau limpede: «Îmi vând forţa de muncă pentru bani». Acum au apărut aspectele personale, de convivialitate„, spune pshihologul Bogdan Lucaciu.

Mai mult, workaholismul are efecte asupra sănătăţii, având în vedere că sunt documentate efecte relativ imediate asupra bunăstării mentale şi asupra sentimentului subiectiv de bunăstare fizică. În anumite contexte, spune Dragoş Iliescu de la SHL, există şi efecte asupra sănătăţii fizice obiectiv măsurate, în mod special afecţiuni cardiace, de la hipertensiune până la infarct miocardic. Workaholicii sunt cu 67% mai predispuşi la asemenea boli decât cei care au un program normal de lucru.

„Pentru companii, workaholismul nu are costuri directe, dincolo de posibilele cheltuieli cu îmbolnăvirea angajaţilor. S-ar putea spune că sunt cinic, dar în România sunt puţine companiile cărora le pasă de aceste aspecte, deci ţine mai degrabă de cei direct afectaţi să îşi controleze aceste impulsuri. Există şi state în care responsabilitatea companiilor în această zonă este clar delimitată, în sensul că da, companiile sunt responsabile, şi acolo au programe de combatere a workaholismului, însă în România nu este cazul", adaugă Dragoş Iliescu.

Lucrurile încep uşor-uşor să se schimbe, spune Octavian Pantiş de la TMI, care oferă două exemple în acest sens. Primul este acela că tot mai mulţi angajaţi alocă timp pentru sport - aleargă, merg cu bicicleta, înoată, participă la competiţii de tot felul - competiţii care s-au înmulţit vizibil în ultimii ani, atât ca o consecinţă a creşterii interesului pentru sport, cât şi ca un factor stimulator al mişcării. „De asemenea, tot mai mulţi angajaţi insistă mai puţin pe simbolurile de statut, precum maşina mare, biroul spaţios sau laptopul cât mai mic în negocierile cu angajatorii şi caută să primească mai mult timp liber şi o mai mare flexibilitate în programul de lucru. Se concentrează de fapt pe ceea ce contează cu adevărat", explică Pantiş.

Situaţia riscă însă să se schimbe şi mai mult în următorii ani. Angajatorii obişnuiţi să aibă în companie workaholici s-ar putea confrunta cu o reală problemă odată cu schimbarea de generaţii. Tinerii de astăzi, aşa-numiţi generaţia Y (născuţi după anii ’80), pun foarte mult accentul pe echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală. Pentru ei, timpul liber este mai important. Şi expresia „trăieşti ca să munceşti„ a vechilor generaţii a fost înlocuită cu „munceşti ca să trăieşti„. Sau, mai bine spus, ca să te distrezi în timpul liber.