Trebuie să fii la Londra!

„Am înţeles destul de repede că, dacă vreau să ajung între jucătorii de top, trebuie să mă mut la Londra“, spune antreprenorul român Emi Gal, citat de Financial Times. Prestigiosul cotidian economic surprindea încă din 2010 potenţialul afacerilor din Europa de Est şi impactul în evoluţia acestora produs de o eventuală extindere la Londra. Emi Gal a trăit-o pe pielea lui şi acum admite că a fost cea mai bună decizie. Brainient, o afacere care a ajuns astăzi la 70 de milioane de euro, a ajuns în capitala Regatului Unit în urmă cu şase ani, după ce fondatorul a constatat că dimensiunea pieţei din România şi posibilităţile reduse de a face networking nu i-ar fi permis să pună pe picioare o companie internaţională de succes. Gal a pornit prima sa firmă la 19 ani într-un birou de pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti şi a lucrat de atunci la o platformă care dezvoltă elemente interactive folosite în videoclipuri publicitare. Construirea platformei în România nu a reprezentat o problemă, spune Emi Gal, însă folosirea efectivă a acesteia era îngreunată de faptul că cele mai multe agenţii de adver-tising nu erau la zi cu ultimele tehnologii disponibile.

„Cel mai important a fost însă avantajul pe care un centru economic precum Londra îl poate oferi prin reţeaua de investitori şi consultanţi pe care îi poţi întâlni.“ Emi Gal a participat în 2009 la programul Seedcamp, obţinând o finanţare de 50.000 de euro şi intrarea în cadrul program-ului de business condus de guvernul Marii Britanii. „Costurile s-au triplat atunci când am mutat compania la Londra. Dar a meritat, pentru că simt că aici am realizat mai multe într-un an decât ce reuşisem în România în trei ani.“ Compania Brainient este prezentă acum pe mai multe continente, iar televiziuni din Germania, Franţa sau Marea Britanie folosesc platforma antreprenorului român pentru a face publicitate pe tablete şi pe telefoane.

Afacerea sa a explodat la Londra, având o creştere medie anuală de 200%, dar Gal a păstrat şi birourile de la Bucureşti, unde a demarat proiectul Brainient, dar a extins prezenţa la nivel mondial deschizând o sucur-sală şi la New York. Alex van Someren, consultant în cadrul programului guvernamental Seedcamp, spunea în Financial Times că apariţia unor start-up-uri de succes venite din estul Europei nu ar trebui să surprindă pe nimeni: „Este un efect firesc al modului cum a evoluat Europa. Dacă vii din state precum Franţa sau Germania ai deja la dispoziţie o infrastructură bună şi ajutor din partea statului. Dar dacă vrei să lansezi un business în zone ce nu sunt la curent cu ultimele tendinţe, vei încerca să pleci de acolo. Din acest motiv, start-up-urile care luptă pentru a ieşi din acele zone sunt cele care au cele mai mari şanse de reuşită“.

„Dacă vrei să fii văzut sau să-ţi promovezi compania, trebuie să fii la Londra. Este un hub internaţional grozav unde toate marile afaceri ale lumii se intersectează“, spune Călin Humă, preşedinte al Indes Group şi CEO al Bridge2Romania, o platformă care îşi propune să faciliteze investiţiile britanice în România şi să pună în legătură companiile cu IMM-uri de pe piaţa locală. Humă locuieşte de două decenii în Regat şi a construit o în-treagă afacere mizând pe activitatea de lobby pe lângă autorităţi pentru companiile britanice şi americane. Pro-iectul său, denumit şi Facebook-ul companiilor, ar urma să îi aducă 250 de milioane de euro în cinci ani, după cum estimează antreprenorul, pe seama punţii create între cele cinci milioane de IMM-uri din Marea Britanie şi pieţele din Europa de Sud-Est.

„Resursele umane, IT-ul, manufactura, cercetarea şi educaţia sunt afacerile cu potenţial pe care românii le pot deschide în UK. Londra este preferată pentru uşurinţa cu care se fac aici afac-eri, comunitatea de business este mai mare decât în orice alt oraş european. Aici totul depinde de cât de bun eşti şi nu de nepotism sau de interferenţele politice. Nu există niciun fel de prejudecăţi legate de investitorii români“, spune Călin Humă, care a plecat de 20 de ani din România, dar care încă nu a uitat cuvântul „pilă“, un concept asociat corupţiei despre care observă că încă funcţionează în mediul de afaceri de acasă, dar niciodată în Londra.