Cele şase luni de pregătire intensivă, în restaurant dar şi teoretică, din Ungaria, apoi în Slovenia, au precedat întoarcerea în România. Echipa celor 14 care au pus bazele activităţii reţelei de fast-food a organizat apoi primele interviuri de angajare pentru lucrători la hotelul Bucureşti (actualul Radisson Blu). Din peste 1.000 de aplicanţi au fost aleşi cam 350, iar primul restaurant a fost deschis pe 16 iunie 1995, la magazinul Unirea. Pentru inaugurare, timp de o lună pregătirea angajaţilor s-a făcut cu simulări, cu cartofi şi hamburgeri din carton.

Daniel Boaje a lucrat chiar în restaurant la ceea ce se numeşte „deschiderea de ţară”, adică prima inaugurare. Şi-a început programul la prânz, în tura a doua, în linia de servire, alături de 60 de oameni, „într-o alergătură extraordinară, pentru că nu se vedea unde se termina coada şi la un moment dat a venit un coleg să-mi spună: «Daniel, am închis». Nici nu apucasem să fumez în acea zi”. McDonald's Unirea a stabilit un record pentru prima zi de vânzări, cu peste 15.000 de vizitatori şi încasări de circa 30.000 de dolari.

Un angajat la McDonald's face orice, nu există un angajat care doar vinde, curăţă echipamentele sau prepară, spune Boaje. „Un angajat trebuie să înveţe să facă orice, aceasta este descrierea postului în companie.” Un lucrător începe prin a face curăţenie în zona de bucătărie, cea de servire şi zona de noapte, iar orice poziţie ierarhic superioară presupune toate obligaţiile şi competenţele anterioare, plus alte câteva. „De aceea spun că nu sunt directorul general al companiei, ci un angajat care are mai multă responsabilitate.”

De la deschiderea primului spaţiu, spune şeful companiei, complexitatea afacerii a crescut, iar un indiciu sunt cele 260 de produse din meniu, faţă de 30, câte vindea restaurantul din Unirea în 1995. Compania s-a dezvoltat apoi rapid: alte trei restaurante au fost deschise în acelaşi an, nouă spaţii în 1996, 15 în 1997. „În 1998 au fost inaugurate zece restaurante şi apoi ne-am oprit puţin.” El a fost primul şef de restaurant al spaţiului din Piaţa Romană, deschis în 1996, unde a lucrat vreme de cinci luni. A fost apoi promovat, devenind consultant, poziţie din care coordona activitatea a şase restaurante; după încă un an a devenit responsabil pentru o regiune din România, vreme de trei ani; din 1999 a fost numit directorul de operaţiuni al McDonald's România, fiind, la 29 de ani, cel mai tânăr dintre toţi cei care ocupau poziţii similare în filialele din Europa. A ocupat această funcţie până în 2003.

Au fost, îşi aminteşte Daniel Boaje, momente în care afacerea s-a dezvoltat în mod alert, dar şi clipe grele. „În februarie 1997 cred că a fost cea mai dificilă perioadă din punct de vedere economic, aşa cum am resimţit-o eu. România s-a schimbat mult în numai două luni, vorbind de depreciere, inflaţie; creşteam preţurile din trei în trei zile.” Povesteşte că salariile angajaţilor au fost mărite la un moment dat cu 30%, dar luna următoare această creştere nu mai însemna nimic. „Totul s-a reorganizat. Am reuşit să deschidem restaurantele planificate, un efort semnificativ pentru că încercam să rămânem profitabili într-o piaţă foarte grea.” Lucrurile se schimbaseră: de la euforia deschiderii managementul se confrunta cu altă situaţie, în care cuvintele cheie erau „stabilizăm, controlăm, suntem atenţi, eficientizăm”.

Şeful McDonald's România spune că şi actuala perioadă de criză „a avut provocările ei, dar la cu totul alt nivel; în 1997 România se prăbuşea rapid”.

Îşi aminteşte că în acea perioadă călătorea „extraordinar de mult”. În 2000 putea să indice orice traseu din ţară, „după ce deschisesem restaurante în 16 oraşe”, într-o vreme în care nu se inventase încă GPS-ul şi abia apăruseră mobilele. Telefoanele fixe şi faxul erau foarte importante, iar Boaje era mândru că avea pager. Mailul abia îşi începuse istoria, iar la acea vreme 30 de mesaje pe zi i se păreau foarte multe.

România devenise importantă, iar echipa de aici transfera manageri şi în ţările din regiune. De-a lungul anilor, filiala locală a sprijinit deschiderile de restaurante din Republica Moldova, Ucraina, Georgia sau Adzerbaidjan.

Un alt moment cheie în cariera sa a fost cel în care a început un program de executive MBA, ASEBUSS, în 2001; „a fost pentru mine un curs care mi-a dat o perspectivă din care am înţeles ce ştiu şi ce nu ştiu, am înţeles şi importanţa celorlalte departamente, am învăţat foarte mult. Dacă vrei să faci cu seriozitate trebuie să înveţi foarte mult”. Cursurile urmate i-au dat încredere să părăsească, în 2004, domeniul operaţional, după zece ani. Aşa că a gustat din aventura antreprenoriatului, deschizând cafeneaua Coffe Mocca, care semăna cu o reţea internaţională de profil, în Piaţa Victoriei.