Este foarte important să trasăm însă foarte clar, încă de la început, o disociere între profilurile angajatorilor. Astfel, dacă în companiile multinaţionale sau cu acţionariat străin sunt preferaţi executivii care vin, în genere, din ţara de origine a companiei-mamă, antreprenorii români preferă să-şi lase afacerile pe mâinile altor români. Horaţiu Cocheci, liderul echipei de servicii de consultanţă în resurse umane de la PwC România, face o altfel de diferenţiere. Din punctul său de vedere, implicarea managerilor străini în managementul companiilor româneşti diferă şi în funcţie de sectorul de activitate al acestora. "Avem, pe de o parte, sectoare în care, tradiţional, managementul străin a jucat un rol puternic şi unde companiile din România au beneficiat masiv de suportul firmelor-mamă, precum în telecom sau sectorul financiar. Pe de altă parte, în industrie, bunuri de larg consum sau retail managerii români au fost preponderenţi", spune Cocheci.

Un segment aparte este cel al antreprenorilor care aleg să nu lase altora frâiele businessului pe care îl cunosc mai bine decât oricine. Radu Timiş, fondatorul şi CEO-ul CrisTim, a trecut printr-o astfel de situaţie. "În orice direcţie mă uitam, vedeam doar găuri negre", spune Timiş, referindu-se la stadiul în care şi-a găsit afacerile după ce s-a întors, în urmă cu trei ani, la cârma CrisTim. Vreme de câţiva ani se retrăsese din afaceri, lăsând conducerea acestora pe mâinile unor executivi şcoliţi în multinaţionale. "Veneam doar la prezentări, iar cifrele arătau bine; văzând că nu sunt probleme cu gradul de îndatorare a firmei, nu mi-am făcut griji", povesteşte antreprenorul. Recunoaşte totuşi că era cel puţin nedumerit de faptul că în plină explozie a consumului vânzările companiei stagnau, iar competitorii săi creşteau cu procente de câte două cifre în fiecare an. "Înainte să mă retrag, creşterea anuală a vânzărilor era de 40%, iar apoi, n-am mai crescut deloc", îşi întăreşte Timiş ideea.

A vrut, atunci când s-a întors, să recruteze o altă echipă de manageri, care lucraseră în A&D Pharma şi Rompetrol, dar după numai două luni i-a concediat, argumentând că "îşi asumau meritele altora şi aruncau răspunderea în spinarea altora". Şi-a dat seama că trebuie să se implice din nou total şi a trecut la reorganizarea şi eficientizarea grupului de firme care astăzi are afaceri de peste 80 de milioane de euro anual.

Un alt antreprenor care continuă să aibă şi un rol executiv în propriul grup de firme este Marius Ghenea, preşedintele FitDistribution. La fel ca Timiş, nu crede în rolul mesianic al expaţilor, dar recunoaşte că, undeva, pe parcurs, s-a produs un scurtcircuit care a pecetluit poate definitiv diferenţa de percepţie pe care românii o au despre un alt român în comparaţie cu un străin. Ghenea crede că o cauză a deciziei de a înlocui în anumite situaţii manageri români cu manageri străini este, din păcate, complexul de inferioritate pe care îl avem faţă de străini. "Sunt mulţi acţionari români de companii care, pur şi simplu, fără a face o evaluare reală a situaţiei, consideră că un manager străin este mai bun decât unul român. Uneori se merge atât de departe încât se consideră că orice manager străin e mai bun decât cel mai valoros manager român", spune Ghenea.

Şi Anca Bidian, CEO-ul Kiwi Finance, invocă hiba unei proaste raportări la noi înşine în comparaţie cu alte naţii. Această caracteristică este extrem de nocivă, mai ales atunci când se dovedeşte că, puşi în funcţii de conducere ale unor companii mari, românii pot face o treabă cel puţin la fel bună ca străinii. "Nu o dată s-a spus că managerii români au fost obişnuiţi doar cu creşterea. Totuşi, avem încă manageri care au trecut prin inflaţie cu trei cifre, prin şocuri valutare dramatice sau printr-o fiscalitate neprietenoasă. Cunoscând relativ bine atât cultura de business vest-europeană, cât şi pe cea nord-americană, cred că avem o anduranţă şi o putere mai mare de adaptare la schimbare, dar ne lipseşte o mai mare încredere în noi", spune Bidian.

Mai mult decât atât, crede Marius Ghenea, vedem atât de mulţi manageri străini care vin să lucreze în România şi pentru că în Occident, din cauza crizei, s-a creat un exces de manageri, care acum sunt disponibili pentru ţările mai puţin dezvoltate. "Evident, cei care vin pe aceste premise nu sunt, în marea lor majoritate, cei mai buni manageri din Occident, deoarece altfel ar găsi oportunităţi în pieţe mai mari", precizează Ghenea. În plus, cu toate problemele României din momentul de faţă, am devenit o destinaţie din ce în ce mai dezirabilă pentru antreprenori. "Suntem în Uniunea Europeană, calitatea vieţii, cel puţin pentru expatriaţii cu pachete generoase de compensaţie, este în creştere, sunt mai multe opţiuni acum pentru ei şi familiile lor în România în ceea ce priveşte şcoala copiilor, viaţa culturală şi artistică, mediul social şi condiţile de locuire propriu-zise decât cu câţiva ani în urmă", spune preşedintele FitDistribution.