În momentul când i-a mărturisit şefului său ambiţia de a deveni general manager, acesta i-a propus să înceapă prin a conduce departamentul de vânzări din Turcia pentru a-şi completa experienţa. „Eram o stea în devenire în domeniul finanţelor, eram printre cei mai de succes CFO din Europa când mi-a oferit această alternativă.“ Yüksel vede în funcţia de CFO mâna dreaptă a CEO-ului unei companii, ce îi oferă o perspectivă amplă asupra afacerii. „Toată lumea vede cifrele, dar CFO-ul are o viziune amplă asupra lor, un executiv în finanţe este mâna dreaptă a directorului general în direcţia stabilirii strategiei, a stabilirii imaginii de ansamblu şi a modului cum poţi influenţa această imagine pentru a face mai bine. Când mă uit la numere, văd oportunităţi şi văd oportunităţi care motivează iniţiativa, asta mă împinge cumva la următorul nivel.“

Cu toată pasiunea şi dezvoltarea sa anterioară în domeniul finanţelor, a devenit VP sales operations pentru Pepsi Bottling Group, funcţie unde s-a axat pe business planning pentru compania de îmbuteliere, o afacere de peste 400 de milioane de dolari la vremea respectivă. Misiunea lui de atunci era să readucă compania în postura de a câştiga cotă de piaţă şi de a o face profitabilă pentru activităţile Pepsi Bottling Group, pentru care devenise responsabil de activităţile companiei din Rusia, Spania, Grecia şi Turcia. „Am trecut cu bine şi peste această criză şi am simţit gustul amar a cinci crize economice, pe pieţe diferite: trei dintre ele au fost în Turcia, una în România, iar cea pe care o trăim acum are loc în Grecia.“ A învăţat însă să ia lucrurile bune şi din perioadele grele prin care a trecut: „Crizele te determină să te gândeşti la cum poţi să devii mai competitiv, să faci compania mai valoroasă, mai profitabilă, cum să reducem pierderile în producţie, cum să creştem producţia, dar o facem şi la costuri mai scăzute.”

Totuşi, dacă anterior plănuia să devină senior finance executive în companie, după această experienţă a realizat că are şansa să devină general manager. ”Am preluat oportunitatea şi mă bucur că am făcut-o, a fost o mare schimbare de perspectivă ce m-a determinat să ies din zona de confort, să devin mai inovativ, mai capabil să mă transform, am reuşit să livrez nişte proiecte importante.“ Iar ieşirea din zona de confort i-a adus o nouă promovare. „A urmat apoi cea mai mare schimbare şi împlinirea visului de a deveni director general, în România“, descrie el punctul de cotitură din 2011. A acceptat instantaneu postul şi a aterizat în România a doua zi, fiind solicitat pentru înlocuirea rapidă a grecului Pavlos Katsievelis. „Îmi doream să fiu directorul general al unei afaceri, ştiam că am învăţat mult de la directorii generali cu care am lucrat de-a lungul timpului, iar dacă voi fi director general voi lua de la fiecare ce e mai bun astfel încât să devin un bun lider. Ştiam totodată ca va fi un mare risc, România trecea printr-o criză şi afacerile de aici nu performau foarte bine.” 

Nu ştia multe lucruri despre România. În 1989, anul când şi-a început cariera, nu îşi imagina că va lucra la Bucureşti, astfel că nu avea un interes deosebit faţă de ce se întâmpla în fostul bloc sovietic, ci mai degrabă era interesat de ce se va întâmpla în aceste ţări după prăbuşirea comunismului şi de cum vor administra aceste ţări schimbarea. „Astăzi cred că oamenii iau în serios democraţia: ceea ce s-a întâmplat la Colectiv a mişcat ceva în societate şi a trezit spiritul de spre mai bine; îmi pare rău pentru vieţile pierdute, dar în cele din urmă apreciez că societatea de aici împinge sistemul spre schimbare.“ Apreciază potenţialul României, dar de când a venit aici nu a putut să nu observe şi lipsurile: „Aveţi numeroase oportunităţi în agricultură, limba engleză este la niveluri foarte bune, aveţi abilităţi tehnologice – ceea ce lipseşte este infrastructura şi cum putem să conectăm România mai repede, ţara se află într-o poziţie strategică, sunt multe oportunităţi, dar trebuie să o faceţi mai accesibilă pentru a deschide drumul către investiţii”.

O ţară cu potenţial îi poate fi de folos unui executiv ambiţios: „Am fost promovat la fiecare un an şi jumătate. De ce? M-am provocat pe mine însumi şi pe toţi cei din jurul meu; mă întreb tot timpul dacă pot să fac lucrurile mai bine; dacă aşteptările sunt de 5, pot să fac 7?“, descrie el traseul ce l-a adus în funcţia actuală. Îşi aminteşte cu exactitate data în care a ajuns în ţară, 9 martie 2011, ca fiind ziua în care vedea prima dată ţara şi locul în care avea să conducă afacerea PepsiCo în următorii ani: „Îmi amintesc că am văzut reclama cu doza de Pepsi din Piaţa Victoriei şi mi-am spus că trebuie să fie un loc bun pentru Pepsi în această ţară”, descrie el primul gând ce i s-a conturat în drumul dinspre aeroport. Aici, a menţinut ritmul cu care obişnuia să obţină promovările: la un an după, a preluat conducerea companiei în Balcanii de Vest, iar anul trecut a preluat şi afacerile din Grecia, Cipru şi Israel, devenind liderul unei afaceri de circa 600 de milioane de dolari de pe 14 pieţe, cu 80 de milioane de consumatori şi circa 4.000 de angajaţi.