Pentru banca centrala lucrurile se vad insa altfel, afirma George Mucibabici, presedintele Deloitte Romania, anterior bancher comercial si director general in Banca Nationala. “In tara mea lucrurile se intampla altfel decat in , iar pentru ce se intampla pe teritoriul Romaniei, BNR este cea care raspunde, nu unul sau altul dintre jucatorii straini. Si e logic sa fie asa.” In Romania, puncteaza presedintele companiei de consultanta, nimeni nu a trecut pana acum printr-o criza economica majora, avem crestere economica de opt ani deja – si ca atare, e cumva normal ca nimeni din sistem nu gandeste pe termen lung si, cu atat mai putin, nu vede si jumatatea goala a paharului. Banca centrala, in schimb, nu isi permite luxul de a fi permanent optimista; ea trebuie sa se uite la datele economice, la stabilitatea sistemului ban­car si la protectia clientilor. Ce se in­tampla daca nu o face sau daca isi reduce vigilenta? Exemplul anilor ‘90, spune Mucibabici, cand am asistat la o adevarata criza bancara, este elocvent.

In mod natural, de multe ori exista o puternica rezistenta din interiorul sistemului in fata acestor ghidaje pe care incearca sa le impuna o banca centrala; tot sistemul “comenteaza, combate, contesta”. Daca se intampla sa apara probleme, spre exemplu, in rambursarea imprumuturilor, nici bancile si nici cei ce nu-si vor mai rambursa creditele nu raspund insa in fata opiniei publice, ci banca centrala, subliniaza Mucibabici, astfel incat, privita prin aceasta prisma, toata seria de masuri pe care le ia apar ca foarte pertinente. Presedintele Deloitte Romania adauga ca nu vede succesiunea destul de stransa a restrictiilor ca fiind excesiva - “o vad mai degraba intr-un crescendo, necesar pentru a reglementa situatii de moment, derapaje sau exagerari de la un moment dat”.

Dorin Cojocaru de la DTD Team Advisory Services noteaza ca mai curand ceea ce ar trebui discutat este momentul aplicarii masurilor, frecventa si dimensiunea acestora; din acest punct de vedere, strategia pasilor mici adoptata de BNR a supus sistemul bancar la un fel de scenariu dur de stres, cu efecte negative inclusiv asupra clientului. Mai exact, frecventa si diversitatea acestor masuri au fost si sunt prea mari pentru ca sistemul bancar sa se adapteze in timp scurt, la nivelul normelor si procedurilor interne ori al sistemului informatic. “Zona de business a avut si are de suferit din cauza volatilitatii deosebite a conditiilor si a costurilor de creditare, a ingreunarii posibilitatii de prognoza pe termen mediu, dar si din cauza deficientelor de comunicare intre institutiile finantatoare si client”, crede Cojocaru. Privind in trecut insa, adauga consultantul de la DTD Team, implicarea BNR in activitatea bancilor comerciale s-a redus semnificativ.

Ce a insemnat in acest context noul regulament de creditare din 2007, un adevarat respiro in ansamblul de restrictii, care dadea in principiu mana libera bancilor sa-si defineasca propriile norme de creditare, cu conditia ca ele sa fie aprobate de BNR? Adrian Vasilescu spune ca acel regulament a insemnat de fapt o schimbare de stil in supravegherea pietei de credite, plecand de la ideea ca raspunderea reglementarilor amanuntite trece de la BNR la fiecare banca in parte, in functie de capacitatea fiecareia de administrare si de propriile sisteme de risc: “BNR nu mai dadea reglementari amanuntite, ci doar directii”. La un an de la aceasta schimbare a normelor, conforma cu stilul european de supraveghere bancara, concluziile au fost usor amare, spune Vasilescu. Din 40 de banci, doar 16 au ales sa adopte normele noi pana la sfarsitul anului trecut, iar dintre cele 48 de institutii financiare nebancare, nici una - doar foarte recent, dintre acestea din urma, GE Money a trecut la normele noi de creditare. Acesta a fost unul dintre considerentele care au stat la baza actualizarii de acum a regulamentului.

Exista vreun sfarsit previzibil al acestui sir de restrictionari ale pietei de credit? Parerile (sau poate sperantele) sunt impartite. Sistemul nu se va “potoli” pana nu se va ajunge la o saturare normala, naturala, a nevoii de credite, sustine Dan Pascariu. In aceste conditii, lucrurile se vor linisti cam in doi ani, crede presedintele UniCredit Tiriac Bank.

“La inceputul anului 2009, dupa ce rezultatele vor confirma ca economia continua sa se dezvolte si se dezvolta sanatos, BNR va trebui sa revizuiasca aceste reglementari, in sensul liberalizarii”, apreciaza Dorin Cojocaru. Pana una-alta, insistenta bancii centrale de a influenta mersul lucrurilor trebuie privita ca o reactie la modificarile pietei din Romania si la ce se intampla pe piata internationala, unde bancile centrale incearca sa contracareze efectele crizei financiare – or, BNR are si ea rolul si menirea de a reactiona in astfel de conditii.

La randul lui, Adrian Vasilescu afirma ca turbulentele de pe piata externa “au facut sa sune alarma” nu doar pentru BNR, ci si pentru alte banci centrale, inclusiv din Europa de Est, care au adoptat o serie de restrictii pentru creditare (e adevarat ca bancile est-europene ce au procedat asa au avut insa in vedere in primul rand peisajul economic intern). Dupa Vasilescu, evenimentele care au zdruncinat lumea financiara mondiala in 2007 si 2008 au dat nastere, la nivel global, unei confruntari intre doua tipuri de gandire, unul care sustine ca reglementarile traditionale sunt suficiente si celalalt care spune ca e nevoie de masuri speciale pentru vremuri speciale. Si revine la aceeasi metafora feroviara de pe parcursul discutiei: “La noi e cu atat mai mult nevoie de masuri speciale din cauza pericolului ca trenul sa sara de pe sine”.

Restrictii fara numar