Revenind insa la perioada de inceput a creditului de retail, in 2003, in anul respectiv banca centrala a adoptat doua restrictii de baza - limitarea ratei pentru un credit de consum la maxim 30% din venitul lunar al solicitantului si avansul obligatoriu minim de 25% pentru cre­di­tele ipotecare. Intrate in vigoare la inceputul anului urmator, cele doua reguli au produs efectele scontate: in 2004 ritmul de creditare s-a temperat, cresterea reala diminuandu-se la 26%, potrivit BNR.

Nu a trecut mult insa si bancherii au gasit solutii: scadente mai indelungate, ce permiteau clientilor sa imprumute sume mai mari, promovarea valutei, la care dobanzile mai reduse aveau acelasi efect, sau acoperirea avansului necesar pentru creditul ipotecar din alte credite. Asa se face ca pana la finele anului, imprumuturile in valuta au ajuns sa insemne aproape 61% din total. Ca reactie, in anul urmator, BNR adopta “cea mai nedreapta masura”, dupa cum si-o aminteste Dan Pascariu, la vremea respectiva presedintele HVB Bank Romania - o regula ce limita puternic creditarea in valuta, limitand expunerea unei banci pentru creditele in valuta acordate persoanelor fizice si companiilor la maximum 300% raportat la fondurile proprii ale bancii. “Noi aveam o expunere foarte mare pe credite in valuta”, isi aminteste Pascariu, apreciind ca aplicarea acestei reguli a plasat bancile pe picior de inegalitate. Cu alte cuvinte, cele care creditasera cel mai mult in valuta au fost nevoite sa sisteze, cel putin o perioada, imprumuturile in moneda straina, pana la indeplinirea conditiilor impuse de banca centrala. In aceasta situatie s-a gasit si Bancpost: “Eram cu plafonul depasit, iar sistarea creditelor in valuta pentru o perioada a insemnat pierdere de cota de piata pentru noi atunci”, spune Mihai Bogza, presedintele consiliului de administratie al Bancpost.

“La vremea respectiva ne-am dus la BNR”, isi aminteste Pascariu (e vorba de reprezentantii Asociatiei Romane a Bancilor), “si am propus ca, de bunavoie, sa sistam creditul de consum in valuta”. Banca centrala nu a acceptat insa propunerea, “ratand o sansa istorica, pentru ca era fezabil si nu ar fi aparut consecintele care au aparut”, considera actualul presedinte al UniCredit Tiriac Bank. Consecintele au insemnat, din nou, eludarea restrictiilor bancii centrale, in conditiile in care bancherii au inceput un “export” masiv de credite spre bancile-mama, reusind astfel sa crediteze in valuta in continuare si sa respecte in acelasi timp si cerintele BNR. “Noi am avertizat inca de atunci ca asta se va intampla”, spune Pascariu, “dar banca centrala a fost sceptica”. Asa se face ca pana in prezent, estimeaza el, au fost externalizate credite de circa 5 miliarde de euro - in jur de 10% din bilantul total al bancilor, calculeaza Pascariu.

Si totusi, noteaza raportul BNR din 2006, masurile luate de autoritatea monetara au mai potolit avantul impru­muturilor, dar au si schimbat centrul de greutate in favoarea impru­muturilor in lei (ponderea lor in volumul total a urcat de la 46% in 2005 la 53% in 2006). La aceasta a contribuit insa decisiv o alta masura a BNR din 2005, “probabil cea mai dura”, dupa cum isi aminteste Dorin Cojocaru - majorarea la 20% a nivelului rezervelor minime obligatorii pentru lei si la 40% a celui pentru rezervele minime obligatorii la valuta. Aceasta a dus evident la o scumpire a creditelor, in special a celor in valuta. “Costul rezervei minime adauga peste 2,5% la rata dobanzii unui imprumut”, estimeaza Mihai Bogza.

Impunerea unor astfel de rezerve, considerate de bancheri “imense” si care se pastreaza in vigoare si astazi, discrimineaza bancile romanesti in fata celor de pe alte piete, considera Bogza, adaugand ca impunerea acum a unor noi restrictii pentru bancile locale le-ar majora si mai mult dezavantajul competitiv. Costul creditului, sensibil mai mare decat pe alte piete europene, dar si imprevizibilitatea pietei (“din cauza ca nu putem anticipa miscarile BNR”, sustine Bogza) i-ar putea determina pe clienti sa ia credite direct de la bancile din alte tari. “Ma tem ca nu suntem departe de momentul acela”, spune el, explicand ca accesibilitatea tot mai mare a canalelor de vanzare la distanta ar facilita o astfel de evolutie. In viziunea lui Bogza, care a fost pana in 2004 guvernator si membru al Consiliului de Administratie al BNR, unul dintre motivele pentru care costurile produselor bancare sunt mari in Romania tine de faptul ca sistemul bancar este inca mic si nu se pot face economii de scala. In aceste conditii, “cum poti sa nu lasi un sistem sa creasca in voie?”, se intreaba Bogza retoric, sustinand ca in ultimii ani autoritatile nu au facut nimic pentru constructia sistemului bancar, “care s-a dezvoltat de la sine”.

Numai ca pana acum, chiar si in conditiile impuse de banca centrala, sistemul financiar a crescut rapid; gradul de intermediere financiara, masurat ca pondere a creditului neguvernamental in PIB, s-a dublat din 2003 si pana in prezent, ajungand la 36,6%. Un nivel care apropie Romania de nivelul altor tari europene, chiar daca nu al celor mai dezvoltate, in aprecierea guvernatorului BNR, Mugur Isarescu. “Ar fi putut sa creasca insa si mai repede, suntem inca la inceput, iar acest lucru ne dezavantajeaza pe o piata deschisa, cum este cea europeana”, este de parere Bogza, care insista ca, desi misiunea bancii centrale nu este usoara in lupta pentru stabilitatea macroeconomica, iar deciziile ei sunt greu de contestat, ar trebui ca povara sa nu cada exclusiv pe umerii sistemului bancar.

Dan Pascariu explica lucrurile prin faptul ca banca centrala poarta doua “palarii”, avand pe de o parte rolul de autoritate monetara (de a tine sub control stabilitatea preturilor in economie), iar pe de alta parte rolul de supraveghetor al sistemului bancar. Aceasta dubla functie “poate crea o distorsiune”, crede Pascariu, adaugand ca, “desi putem intelege masurile de politica monetara, cele de prudentialitate nu sunt chiar OK”. Intr-o banca de prestigiu, asa cum sunt dupa parerea lui majoritatea bancilor din Romania, cel dintai supraveghetor este actionarul propriu, care impune reguli stricte si garanteaza pentru subsidiare.