Pericolul este însă pe mai departe cel al trecerii în extrema opusă. "Evoluţia cursului valutar trebuie privită prin prisma efectelor de contagiune, în cazul materializării scenariilor extreme cu privire la zona euro, cu creşterea aversiunii la risc şi ieşiri semnificative de capital", explică Georgiana Constantinescu, Research Analyst la Credit Europe Bank. "În acest moment însă, acest scenariu este puţin plauzibil", consideră ea, adăugând că riscul cel mai mare pentru evoluţia cursului de schimb şi pentru percepţia externă asupra economiei României îl reprezintă "instabilitatea politică şi eventualele derapaje generate de anul electoral". Prognoza băncii plasează evoluţia cursului în intervalul 4,18-4,4 lei/euro în 2012.

Riscul legat de capitalurile migratoare nu e specific României, bineînţeles: după Markus Jäger, analist al Deutsche Bank, pieţele emergente care au avut de-a face cu influxuri semnificative de capitaluri speculative din 2009 încoace au fost cel mai afectate în ultimele luni de volatilitatea pieţei, pe mai multe niveluri (acţiuni, monedă, CDS). Iar în această situaţie, cel mai bine rezistă ţările cu regim de curs flexibil şi rezerve valutare mari sau acorduri cu FMI capabile să suplinească lipsa unor rezerve solide, afirmă Jäger. România întruneşte toate aceste condiţii, iar "capacitatea BNR de a apăra moneda naţională prin semnale sau chiar prin intervenţie directă nu este pusă la îndoială de participanţii la piaţă", subliniază Camil Apostol, Head of Research al Piraeus Bank.

Apostol aminteşte că riscul respectiv nu se manifestă într-un singur sens: atunci când cresc îngrijorările cu privire la ritmul în care îşi revine economia globală sau la situaţia datoriei suverane din zona euro, investitorii tind să elimine din portofoliu activele denominate în monedele central- şi est-europene, printre care şi leul, dar "conform aceluiaşi mecanism, atunci când sentimentul pieţei se îmbunătăţeşte, leul şi celelalte monede din regiune se apreciază". Aşa se explică şi diferenţele de previziuni atunci când e vorba de intervale mai lungi de prognoză, mergând spre 2013 şi dincolo; cu cât o bancă sau un analist este mai optimist în privinţa şanselor Europei de a depăşi repede criza, cu atât leul va apărea mai puternic în calculele lor pe termen mediu.

Dar va avea nevoie România să folosească banii de la FMI, respectiv cele 3,6 mld. euro puse la dispoziţia BNR prin acordul preventiv, pentru cazul unor şocuri externe? "Sperăm că nu va fi nevoită să apeleze la sumele din împrumutul cu FMI", răspund reprezentanţii Intesa Sanpaolo Bank. "Nu cred. Dar este bine că aceste sume există", afirmă Ella Kallai. Georgiana Constantinescu îşi justifică opinia similară ţinând cont mai ales de rata confortabilă de subscriere obţinută de România la emisiunile de titluri ale Ministerului Finanţelor, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă (cea mai spectaculoasă fiind subscrierea de 7 mld. dolari la emisiunea de obligaţiuni pe zece ani în valoare de 1,5 mld. dolari, lansată săptămâna trecută pe piaţa americană). Cătălina Molnar se referă şi ea la emisiunea de obligaţiuni în dolari, ce "poate tempera temerile legate de posibilitatea României de a accesa pieţele externe", la care se adaugă faptul că Guvernul negociază un acord de tip preventiv şi cu Banca Mondială, în valoare de 1 mld. euro.

Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, consideră la rândul său că "evoluţiile de pe pieţele externe (percepţia investitorilor), fluxurile de capital şi fundamentele economice interne vor fi factorii principali care vor defini dinamica viitoare a cursului de schimb". Pe de o parte, politicile economice interne apar ca fiind adecvate în prezent, cu o ţintă de deficit bugetar sub 4,4% din PIB pentru 2011 deja îndeplinită şi una de 1,9% din PIB pentru 2012 care va accelera consolidarea fiscală. Pe de altă parte, fluxurile nete de capital străin rămân deocamdată reduse, iar incertitudinile sunt mari pe pieţele financiare, pentru că nu s-a rezolvat criza datoriilor din zona euro, astfel încât "impactul acestui factor asupra cursului de schimb va rămâne dominant, făcând improbabilă o apreciere a leului în lunile următoare".

Discuţia despre economia internă e dusă mai departe de Eugen Şinca, economist al BCR, care prezintă o prognoză de creştere a PIB mai mică decât cea de 1,8% a FMI încă valabilă la această dată, respectiv 1,2%, motivată prin "recesiunea moderată" din zona euro şi efectul de bază negativ din agricultură (după un an cu creştere mare e greu de realizat o creştere procentuală comparabilă). El se arată însă încrezător că România va evita recesiunea dacă va reuşi să mărească absorbţia fondurilor europene şi să beneficieze de startul producţiei în capacităţi industriale precum cea a Ford de la Craiova (care ar putea produce 60.000 de unităţi) sau cele ocupate de Bosch şi De'Longhi la Cluj, în locul Nokia.