Atunci de unde temerea ca ne indreptam spre o prapastie? In cazul crizei datoriilor din Europa si SUA, cu toate posibilele ei efecte pentru noi, vom vedea ca avem de-a face cu acelasi gen de cerc ca in cazul austeritatii bugetare, cerc pe care unii l-au interpretat drept vicios (iata cum taierile de cheltuieli si majorarile de taxe omoara economia), iar altii drept virtuos (iata cum masurile de reducere a deficitului si de rationalizare a cheltuielilor cresc increderea investitorilor si stabilitatea economiei). Cercul vicios al datoriilor ar arata, deci, ca in scenariile apocaliptice atat de gustate pe internet: UE si SUA decid sa se imprumute si mai mult, povara datoriei si a dobanzilor devine insuportabila, tara devine insolventa si e scoasa la mezat la bucata, cetatenii emigreaza ca sa scape de saracie sau se rascoala, eventual fortand o schimbare din temelii a actualului sistem si reintoarcerea la etalonul aur.

Cercul virtuos ar arata, in schimb, ca in scenariile actuale ale FMI si ale liderilor UE: daca agentiile de rating si creditorii ne ajuta in loc sa puna bete in roate, vom reveni la crestere economica sanatoasa, ne vom putea plati cu totii datoriile, iar criza in forma de W va putea fi evitata. Iar cum creditorii nu prea ne ajuta, ci dau semne ca deja se intorc la ce stiu sa faca mai bine (speculatii, bule si credite de consum), e nevoie sa le impunem restrictii, si cat mai rapid posibil spre a preintampina "furtuna perfecta" de la orizont. Dar nu ca pana acum, pe termen scurt, axate pe fiecare institutie financiara in parte si cu simple plafoane de creditare introduse la nivel national, ci prin masuri macroprudentiale, asa cum a explicat de curand guvernatorul BNR si cum au in vedere liderii europeni pentru prevenirea instabilitatii sistemului financiar in ansamblu: credite mai mici decat volumul de finantare necesar al clientului, calculate mai strict in raport cu veniturile acestuia, cresterea exigentelor privind capitalul bancilor, limitarea temporara sau totala a speculatiilor cu instrumente financiare de natura sa creeze crize precum cea din 2008 si promovarea de credite date in valuta in care se imprumuta clientii (ideea a fost deja propusa de anul trecut de BERD).

Astfel de politici sunt inca in faza de proiect la nivel international, insa e de asteptat ca elemente ale lor sa fie introduse in perioada urmatoare in Romania - judecand dupa sugestiile BNR, ar urma sa fie impuse in prima instanta restrictii la creditele de consum si ipotecare in valuta si noi plafoane de limitare a creditului in raport cu veniturile clientilor.

Cum era de asteptat, opiniile in aceasta privinta sunt impartite. "O restrictionare doar a creditului de consum va afecta latura de refinantare a businessului bancilor pe termen scurt. Pe viitor, aceste restrictii vor duce la o revenire intarziata a creditului de consum, insa se va oferi protectie bancilor si debitorilor pentru ca si riscurile se vor diminua", afirma Catalina Molnar de la RBS Romania. "Efectele unei astfel de decizii ar putea fi scumpirea si reducerea creditarii de consum", spune Dan Bucsa de la UniCredit, tinand cont ca imprumuturile in lei sunt mai scumpe decat cele in euro si nici nu exista o adevarata structura la termen a dobanzilor in lei, pentru ca exista putine tranzactii pe maturitati mai lungi.

"Aceste masuri nu vor influenta economia pe termen scurt, deoarece motivele pentru care portofoliile de credite ale bancilor cresc atat de lent sunt legate de economia reala, nu de reglementare", apreciaza Camil Apostol, seful departamentului de cercetare de la Piraeus Bank Romania. Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank ia in calcul trei orizonturi de timp: pe termen foarte scurt (urmatoarele luni), impactul nu va fi major, intrucat cererea de credite de consum este inca slaba; pe termen mediu (urmatorul an), cel mai probabil restrictiile vor tempera reluarea creditarii catre populatie si deci ritmul de crestere a consumului, iar pe termen lung (urmatorul ciclu economic) "pot avea un efect pozitiv, reducand sansele de aparitie a unui nou boom al creditului si al consumului si deci severitatea urmatoarei recesiuni".

Din perspectiva oamenilor de afaceri, lucrurile se vad, evident, in alta lumina. "Decizia BNR de a introduce noi restrictii este gresita, intarziind si mai mult relansarea consumului, adancind perceptia negativa si reticenta populatiei privind creditarea", sustine Adrian Olteanu, CEO al Flanco. "Nu cred ca exista riscuri reale pentru o noua crestere excesiva a creditului de consum. Parerea mea este ca asemenea masuri, in lipsa unui risc real, nu fac decat sa franeze in continuare o creditare rezonabila", completeaza Marius Ghenea. "Sunt de acord cu limitarea indatorarii excesive, dar nu cu restrictionarea consumului. Din contra, consumul ar trebui incurajat", adauga Iulian Stanciu de la eMAG.

Iar punctul de vedere probabil cel mai original il are Catalin Olteanu, seful FM Logistic, care explica ideea de limitare a creditarii prin faptul ca BNR "incearca sa faca ce nu mai poate face protectionismul vamal, pentru ca acela nu mai exista", avand in vedere ca la noi consumul are ca sursa principala importurile, nu productia autohtona: "Facem credit la strain, cumparam, marfa se depreciaza in timp, dar noi ramanem pe viata cu datoria... Daca am consuma in draci Made In Romania, astfel incat consumul sa incurajeze productia locala, care sa prinda muschi si apoi sa iasa la export, ar fi alta poveste. Atat ca noi... nu prea suntem incantati de ce facem noi".

Atat proiectele de masuri pentru prevenirea riscurilor in sistemul financiar, cat si speranta in cercul virtuos care ar trebui sa ne fereasca de pericolul unei recaderi intr-o criza de genul celei descrise de Roubini sau de alti profeti ai dezastrelor sunt, deocamdata, pariuri. Pariuri pe un viitor vazut de data aceasta nu cu ingamfarea economistilor de dinainte de criza, ci cu un fel de infrigurare a unor oameni care au priceput ca, daca nimeni nu mai poate sau nu mai vrea sa aplice solutii vechi la criza noua, atunci trebuie incercate niste solutii noi. Devine lumea in felul acesta un teren de experimente? Posibil. Dar, in fond, cand a fost altfel?