Pe de altă parte, producătorii autohtoni de materiale de construcţii pot să-şi crească afacerile prin exporturi. „Un alt factor important, dacă vrem ca zona construcţiilor să devină una tractor pentru economia României, este ca dincolo de producători, şi constructorii să iasă cât mai mult în afara ţării. Avem expertiză într-o paletă foarte largă de subdomenii, însă pentru o atare situaţie este nevoie de resurse, de investiţii„, punctează proprietarul Bilka Steel. „Un motiv ar fi paritatea euro-dolar, din cauza căreia europenii nu mai sunt competitivi în zona arabă. Al doilea ar fi că în Asia a fost boom, pe când noi ne-am confruntat cu criză. Oricum, la noi şi pe lângă noi e destulă treabă„, adaugă Horaţiu Ţepeş.

În opinia lui Bogdan Belciu (PwC), pieţele străine ar putea reprezenta un potenţial de creştere, dar multe dintre companiile româneşti din domeniu sunt prea mici pentru a putea concura în mod eficient în străinătate pe proiecte majore. Pe de altă parte, chiar şi în România multe proiecte mari sunt câştigate de companii internaţionale. „Astfel, deşi sunt companii româneşti în domeniul construcţiilor industriale care pot accede pieţe internaţionale şi proiecte mari, în ansamblu nu este suficient pentru ca sectorul să reprezinte un factor semnificativ de creştere în economie„, spune Belciu. Problemele principale sunt legate de multe ori nu atât de competitivitate din punctul de vedere al costurilor, ci şi de reputaţie, calitate şi credibilitate, şi chiar de accesul dificil la finanţare.

Florian Aldea completează însă că situaţia constructorilor români care au lucrat peste hotare este complexă. Înainte de 1989 aveam o industrie grea şi electrotehnică dezvoltată, capabilă să susţină un efort în străinătate, existau antreprenori mari, cu personal specializat pentru lucrări la export, precum şi o industrie metalurgică şi siderurgică capabile să susţină investiţii majore. „În prezent aceste atuuri nu mai există, expertiza, dar şi industria de profil nefiind păstrate„, arată Aldea. Tot el completează că tehnologiile au migrat spre China şi India, care au, cel puţin deocamdată, şi avantajul unei forţe de muncă foarte ieftine. Companiile de construcţii româneşti nu dispun încă de forţa financiară pentru a face faţă mediului concurenţial şi cerinţelor acestor pieţe.

Pe de altă parte, crede Marius Văcăroiu, CEO la Policolor-Orgachim, „accesul la informaţie, alături de transparenţă în procesele de achiziţie sunt extrem de importante pentru companiile de construcţie din România în ceea ce priveşte implicarea şi câştigarea contractelor cu pieţele externe. Odată rezolvate cele două aspecte, sunt convins că nu avem probleme cu competitivitatea„.

PASIVITATEA GUVERNULUI

Deopotrivă analiştii şi producătorii de materiale de construcţii consideră că guvernul poate lua o întreagă serie de măsuri pentru a încura-ja domeniul construcţiilor. „Atragerea fondurilor europene ca primă prioritate pentru domeniul transporturilor şi cel pentru coeziunea socială ar putea asigura o finanţare corespunzătoare în această criză a creditării„, indică Adrian Crivii, preşedintele companiei Darian. În contextul în care domeniul construcţiilor ar fi considerat prioritar şi ar fi susţinut de măsuri, efectele ar deveni vizibile într-un interval scurt, de 6 până la 12 luni.

La fel de bine, guvernul trebuie să creeze mediul economic propice: „legi mai simple, stabilitate legislativă şi fiscală, predictibilitate, o lege simplă şi clară a marilor investiţii, acordând facilităţi tuturor investitorilor, reducerea numărului de taxe şi simplificarea sistemului, reducerea birocraţiei şi a corupţiei„, spune reprezentantul Carpatcement, Florian Aldea. El completează că se aşteaptă la o scădere a pieţei cimentului în 2013 comparativ cu anul trecut, având în vedere evoluţia pieţei în primele şase luni, cât şi întârzierile mari în demararea lucrărilor la proiectele mari de infrastructură. Mai mult, numărul mare de insolvenţe în rândul clienţilor şi recuperarea din ce în ce mai dificilă a banilor din piaţă „sunt principalele provocări ale anului 2013, cu care probabil că va trebui să ne confruntăm şi anul viitor„.

„Probabil infrastructura este o pârghie pe care guvernul ar trebui să o folosească. O infrastructură bună şi o creditare avantajoasă sunt elemente care pot funcţiona drept catalizatori atât pentru companiile prezente în România, cât şi pentru celelalte sectoare din construcţii„, afirmă David Ţiplea, de la EY Romania. Ce ar trebui să facă guvernul? „Pe lângă a investi semnificativ în acest sector, cea mai bună măsură pe care am auzit-o în privinţa asta este finalizarea unui masterplan privind lucrările de infrastructură, care să fie implementat indiferent de persoanele sau partidele care ajung la putere„, mai spune Ţiplea.

Susţinerea creditării pentru locuinţe cu dobânzi mai mici, încurajarea producţiei autohtone şi crearea de noi locuri de muncă sunt măsurile pe care ar trebui să le ia guvernanţii, în opinia lui Toni Teau, director general al Lasselsberger România. Iar atragerea fondurilor europene, într-o pondere semnificativă, pe lângă obţinerea unui acces mai uşor la finanţare, coroborat cu existenţa unor facilităţi din partea statului, ar putea face din anul 2014 un nou început al industriei de construcţii, mai spune Teau.

Există însă şi măsuri punctuale care pot fi luate în anumite domenii. „Dacă ne referim la zona de termoizolaţii, în primul rând trebuie achitate facturile restante de anul trecut pentru a putea fi începute noi investiţii. Pe de altă parte, guvernul ar trebui să cointereseze prin lege asociaţiile de locatari să-şi reabiliteze locuinţele„, este de părere Marcel Bărbuţ, fondatorul AdePlast.

Adrian Porfir, manager pe Europa de Sud-Est în cadrul Joris Ide, grupul care controlează producătorul de materiale de construcţii Megaprofil, nu crede în capacitatea guvernului actual de a lua măsuri relevante din cauza rupturii existente între constrângerile existente la nivel central, generate de acordurile cu instituţiile finanţatoare (ca FMI)„ şi diversele interese din plan local unde primarii îşi văd periclitat viitorul în lipsa fondurilor„. În opinia lui Porfir, problemele sunt structurale şi rezolvarea lor nu va veni din interior, ci din exterior. Practic, capacitatea administrativă a guvernului se diminuează treptat, deciziile mari fiind luate din ce în ce mai des în afara ţării, în cadrul unui proces mai larg de globalizare la care asistăm fără a putea influenţa foarte mult lucrurile. „Singurii care pot mişca piaţa rămân investitorii privaţi şi antreprenorii, care o vor face atunci când încrederea va reveni, probabil după 2015„, apreciază Porfir.

Daniel Bach spune că proiectele de infrastructură au o pondere de sub jumătate din totalul pieţei, urmate de nonrezidenţial şi rezidenţial, fiecare dintre acestea având puţin peste un sfert din volumul de construcţii. „Cel mai mare potenţial pe termen scurt şi mediu îl vedem pentru infrastructură şi proiecte nonrezidenţiale. Sectorul rezidenţial, unde în principiu există o cerere importantă, ar putea fi stimulat prin politici guvernamentale care să sprijine familiile tinere în finanţarea propriilor locuinţe, aşa cum se întâmplă în alte ţări europene„, susţine reprezentantul Holcim.

Una peste alta, deşi construcţiile ar putea fi un domeniu care să contribuie la creşterea economică, este puţin probabil să devină elementul care va scoate România din criză, crede Bogdan Belciu de la PwC România. Mai degrabă ieşirea din contextul economic dificil va scoate sectorul de construcţii din criză, punctează David Ţiplea. „În general creşterea sectorului de construcţii este un rezultat al unei economii care se dezvoltă. De exemplu, creşterea serviciilor va avea drept consecinţă construirea de spaţii de birouri; creşterea consumului este un semnal pentru construcţia de centre comerciale, spaţii de depozitare şi de logistică, iar o îmbunătăţire a producţiei industriale va avea ca rezultat construirea/extinderea facilităţilor de producţie„, afirmă reprezentantul EY România.

Acest articol a aparut in editia print a revistei Business Magazin, numar disponibil in perioada 2 - 8 septembrie in retelele Inmedio si Relay.