Sub presiunea evidentei si, poate, si a iesirilor publice ale guvernatorului, care a sustinut repetat ca sistemul bancar romanesc nu sufera de lipsa de lichiditate, bancherii si-au ajustat la randul lor explicatiile. “Creditarea nu este o problema de lichiditate, care e disponibila, ci una de administrare a riscului, iar in Romania riscul este in crestere”, declara Misu Negritoiu. Multi dintre bancheri admit acum ca au fost nevoiti sa-si reduca drastic activitatea de creditare sau chiar sa o intrerupa pentru a-si echilibra indicatorii de risc, explicatie valabila mai ales in cazul bancilor unde raportul dintre credite si depozite este mult supraunitar. Atragerea economiilor de la populatie s-a dovedit un proces greoi, chiar si in conditiile in care dobanzile platite sunt uriase, astfel ca ajustarea trebuie sa se faca simultan si prin scaderea volumului de imprumuturi. Riscul pe care si l-au asumat bancile anii trecuti, creditand agresiv nu numai consumul, ci si sectoare de activitate ce s-au dovedit subrede (piata imobiliara, de exemplu) se razbuna acum printr-o crestere puternica a restantelor; in ianuarie, restantele noi acumulate in sistemul bancar au inregistrat o valoare record, de 155 de milioane de euro, potrivit datelor BNR - dubla fata de maximul dintr-o luna din 2008.

 

Incapacitatea de a anticipa cum va evolua economia este un alt motiv prin care bancherii isi explica reticenta, admitand ca scumpirea creditelor si deprecierea cursului au facut ca multi clienti sa nu se mai califice pentru credite. In fine, problemele de solvabilitate aparute in alte tari au devenit un semnal de alarma; chiar daca bancile din Romania nu au avut active toxice in bilanturi, creditele neperformante in crestere se pot dovedi adevarate “gauri negre”. Deteriorarea mediului economic, deprecierea leului si cresterea somajului vor pune presiune pe rambursarea creditelor si, in combinatie cu garantiile colaterale posibil supraevaluate, pot afecta rata de solvabilitate, afirma Sebastian Mocanu, partener in departamentul de audit financiar, echipa de servicii pentru sectorul financiar-bancar din cadrul Ernst & Young. Indicatorul de solvabilitate, unul dintre cei mai importanti pentru soliditatea unei banci, ce releva capacitatea de a absorbi eventuale pierderi, era la finele anului trecut de circa 12%, fata de 18% la sfarsitul lui 2006.

 

Plecand tocmai de la explicatiile bancherilor (contradictorii uneori, depinzand mult de propria pozitie pe piata, de interesele si problemele proprii), lista solutiilor care ar putea duce la fluidizarea pietei de finantari este si ea destul de larga.

 

Desi indelung comentata in ultimele luni, solutia unui sprijin din partea statului nu face parte dintre aceste solutii. Guvernatorul Mugur Isarescu sublinia de curand ca bancile locale sunt bine capitalizate si nu se pune problema unei interventii din partea statului roman. Sistemul bancar local este dominat de grupurile austriece si elene, care au primit deja ajutoare din partea guvernelor din tarile de origine; Erste Bank, actionarul majoritar al BCR, si Raiffeisen au primit injectii de capital de la guvernul austriac, dar si suport pentru atragerea de lichiditati, Alpha, NBG, Eurobank sau Piraeus au beneficiat si ele de sustinerea oferita de statul elen. ING, RBS sau Citi au primit si ele injectii de capital importante din partea guvernelor din tarile lor.

 

“E adevarat ca in Europa de Vest multe banci au primit ajutoare de la stat”, spune Santiago Pardo Jimenez, partener in depar­tamentul de audit al Deloitte, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Ramane insa de vazut daca vor folosi o parte din acesti bani si pentru a-si sustine sucursalele din Europa Centrala si de Est. Pana la urma, spune el, e ca in razboi: trebuie sa iei decizii si unele unitati trebuie sacrifi­cate pentru a le salva pe celelalte; “pe toti nu-i poti salva intotdeauna”. Iar ce se intampla cu lichiditatea de aici nu se decide in Romania, ci la mii de kilometri distanta, fiindca mai toate bancile roma­nesti au actionari straini. “Dar daca au un business bun, de ce n-ar lasa banii aici? Pana in septembrie anul trecut, Romania a fost raiul pe pamant”, comenteaza Pardo, adaugand sarcastic ca “acei bancheri straini care au solicitat masuri de sprijin pe piata romaneasca aveau probabil inca de anul trecut, asa, un feeling despre ce urma sa se intample”.

 

Cezar Furtuna, audit director in departamentul de servicii pentru sectorul financiar de la KPMG, considera ca nu sunt motive ca lichiditatea sa ajunga o problema in sistemul bancar. Pe de o parte, bancile romanesti au o rezerva de lichiditate potentiala provenind din rezerva minima obligatorie la Banca Nationala, rezerva aflata la un nivel ce depaseste cu mult media altor tari. Pe de alta parte, majoritatea bancilor romanesti sunt finantate de bancile-mama si, spune directorul KPMG, nu exista acum semnale ca acestea vor stopa sau retrage finantarile catre “fiicele” de aici.

 

Numai ca ratingurile bancilor-mama au scazut, iar ratingul de tara al Romaniei a scazut si el, ceea ce inseamna pentru banci costuri de finantare mai mari pe pietele internationale, adauga Vasile Iuga, country managing partner al PricewaterhouseCoopers Romania. Iar sa se finanteze din economiile populatiei si ale firmelor e greu, pentru ca in ciuda dobanzilor tot mai mari la depozite, cresterea economisirii a fost sub asteptari. Asa incat, in calitate de creditor de ultima instanta, BNR este asteptata sa impulsioneze lichiditatea in sistem, reducand nivelul rezervelor minime obligatorii, spune Vasile Iuga. Or, banca centrala n-a folosit suficient aceasta parghie, temandu-se ca resursele astfel eliberate vor fi transferate rapid nu spre creditare, ci spre tarile de origine ale bancilor-mama.

Radu Tudorache: “Cresterea de costuri e mai mare la bancile din Est si scade proportional la cele spre Vest”

Lucian Cojocaru, BRD: “Noi mergem, ca si clientii nostri, din aproape in aproape.”