A deschis primul magazin, de 70 mp, în Timişoara, iar pe rafturi erau aşezate în jur de 50 de produse. Magazinul şi-a adjudecat de la bun început circa jumătate din rulajul de furaje, al căror volum total în 1997 se plasa la circa 400 de tone; în acelaşi an, cifra de afaceri a fost de aproape 100.000 de euro. "Acum vindem 10.000 de tone pe an şi mă aştept să creştem, în continuare, volumele", spune Horia Cardos. Vremurile - şi modul de a face afaceri - erau mult diferite atunci. Marjele erau sensibil mai mari, plasându-se la 30-35%, (acum profitabilitatea se învârte în jurul a 3%), dar, pe de altă parte, investea cifre enorme, raportate la venituri, în marketing şi publicitate faţă de ceea ce se întâmpla atunci în domeniu. "Nimeni nu făcea mai nimic, iar noi cheltuiam 5-10% pe publicitatea la radio şi în presa scrisă", îşi aminteşte timişoreanul.

Nici construcţia acestei afaceri nu a fost floare la ureche. În primii ani de după Revoluţie combinatul de creştere a porcilor Comtim, aflat acum în proprietatea Smithfield, era "raiul hoţilor". Camioane pline de furaje ieşeau pe poarta combinatului şi erau vândute, la jumătate de preţ, micilor fermieri. Un lucru bun tot a ieşit din asta, pentru că ţăranii au învăţat cât de folositoare sunt nutreţurile. "Întâmplarea fericită a fost că, în momentul când am început afacerea, furturile au luat sfârşit", spune Cardos, care completează că, în circa doi ani, firma sa ajunsese cel mai important distribuitor pe zona Transilvaniei, având în anul 2000 în jur de 10 magazine, amplasate exclusiv în judeţul Timiş.

"Am făcut o greşeală pe care am corectat-o ulterior. Toată publicitatea pe care o făceam era pentru marca de furaje pe care o distribuiam", îşi aminteşte cu regret antreprenorul. Mergând parcă în completare, din 2003 nu a mai lucrat cu furnizorul respectiv "şi nu mi-au mai permis să mă dezvolt în judeţele din sud, pentru că aveau chiar ei un plan de extindere". Abia din 2003 a început construcţia brandului Agroland, iar afaceristul punctează că era conştient că "aveam nevoie de un nume suficient de generos pentru a putea <vinde> tot ce aveam în ofertă". Cu alte cuvinte, sub umbrela numelui trebuia să se poată vinde atât puii de o zi, furajele, seminţele, pomii fructiferi şi butaşii de viţă-de-vie, cât şi accesoriile pentru hrănirea şi adăparea animalelor şi păsărilor.

Acesta a fost unul dintre învăţămintele pe care le-a tras antreprenorul după o greşeală care l-a costat bani. De-atunci, "nu am mai investit bani în brandurile altora", spune Cardos. Pentru a-şi susţine noul nume a făcut de-a lungul anilor campanii de promovare în mediul out-door, dar şi pe un canal de muzică populară. Pentru 2012, de pildă, bugetul de promovare, care în fiecare an e stabilit la circa 1,5% din cifra de afaceri din anul precedent, se plasează la circa 150.000 de euro, iar francizaţii participă la aceste campanii.

O altă lecţie importantă a primit-o în 2008. Înfiinţase, în anul anterior, o divizie de transport şi cumpărase şapte camioane. "Am suferit însă o fractură de bazin şi am fost forţat să stau departe de business vreme de două luni, timp în care oamenii mei mi-au pus afacerea pe butuci", îşi aminteşte, uşor încruntat, antreprenorul. A pierdut atunci cei mai buni clienţi, 2008 fiind de fapt singurul an când firma a înregistrat pierderi. Pierderi de aproape un milion de lei, punctează Cardos, în condiţiile în care cifra de afaceri se plasa la circa 11 milioane de lei.

"A fost foarte dur. Am vândut tot ce nu era legat de Agroland imediat ce am ieşit din convalescenţă." O prioritate a devenit în acel moment şi "creşterea" de manageri "cărora să le pot preda, la nevoie, frâiele". Acum, spune el, poate să-şi închidă telefonul o lună întreagă, fără să-şi facă griji.