Oficialul român subliniază însă că aceşti ambasadori neoficiali ai României în Africa vor mai fi o vreme limitată în activitate şi România ar trebuie să profite de nostalgia lor: „Profesioniştii care au învăţat în România se apropie de pensie şi sunt foarte mândri de moştenirea lor culturală legată de România. Trebuie cumva să profităm de ei şi de pasiunea lor pentru România – fiecare are o poveste fie de la Braşov, fie de la mare, de la Iaşi sau din vreo vacanţă în România, care este coarda lor sensibilă şi care îi face să rezoneze foarte uşor cu orice este românesc. Este foarte interesant că mulţi dintre ei pot primi materiale în română şi le pot înţelege, unde în altă parte în lume poţi trimite instrucţiunile produsului în limba română?“.

„Cele mai importante investiţii ale României în Africa au fost în resurse umane. Vorbim despre mii de studenţi care au făcut anual medicină, inginerie, studii navale şi economice în România. Suntem recunoscători României pentru acest efort şi modul nostru de a recompensa acest efort poate fi printr-o cooperare economică bună“, spune Okechukwu Fidelis Muoh, ambasadorul Nigeriei în România. Nigeria, cea mai populată ţară africană, face parte din Next Eleven, grupul de 11 ţări emergente identificate de Goldman Sachs că vor avea cele mai mari creşteri economice în secolul XXI alături de BRICS. 

Nigeria va avea cea mai mare creştere a PIB din lume în intervalul 2010-2050 (conform unui raport al Citigroup din 2011) şi este ţara din care s-a ridicat cel mai bogat om de afaceri african: conform clasamentului Forbes, în Africa sunt 27 de miliardari, pe primul loc fiind Aliko Dangote, afaceristul care conduce un conglomerat din industria cimentului şi care este pe locul 67 în lista bogaţilor lumii cu o avere estimată la 21 miliarde de dolari. Anul 2014 a fost primul când Africa de Sud, cea mai dezvoltată economie de pe continent, a fost devansată de Nigeria în topul miliadarilor. Ambasadorul Nigeriei îşi prezintă ţara simplu: „Un zbor sud-nord, de la Lagos la Borno, durează două ore şi jumătate, ca de la Bucureşti la Paris“. Nigeria este însă şi ţara cu care se identifică cel mai mult Boko Haram, gruparea teroristă care a revendicat cele mai multe dintre atacurile de pe continent în ultimii ani.

Ambasadorul Nigeriei nu neagă prezenţa sau pericolul Boko Haram, despre care spune că se concentrează în nord-estul ţării, în statul Borno şi în pădurea Sambisa, o „pădure tropicală deasă care este adăpostul lor“, dar precizează că ţara este suficient de mare şi de dezvoltată în rest: „Dacă zbori la Lagos, şansele să te întâlneşti cu Boko Haram sunt egale cu a zbura la Barcelona şi a te întâlni cu ETA. Trebuie, oriunde în lume, să fii atent pe stradă, cu cine vorbeşti, unde dormi şi aşa mai departe. Securitatea e treaba personală a fiecăruia. Nigeria este o ţară imensă. Pentru un teritoriu atât de mare, faptul că există o zonă cu probleme nu te poate reţine să investeşti“.

Okechukwu Fidelis Muoh dă exemplu după exemplu de oameni care au venit cu o „valiză“ în Nigeria şi au devenit milionari: „Julius Berger Construction Company este o companie nemţească care a venit în Nigeria în anii ’70. Julius Berger era un ilustru nimeni în Germania şi în Nigeria a devenit o companie miliardară listată la bursă. Ce s-a întâmplat? I s-a dat prioritate la licitaţii, pentru că venea cu standarde, a construit poduri şi stadioane şi acum este cea mai importantă companie de construcţii din Nigeria. Pentru că nu avea bani să îi plătească lucrările, de la consultanţă, proiectare şi construcţii, guvernul nigerian o plătea în petrol, aşa că în anii ’80 Julius Berger devenise un important trader în domeniu pentru că avea de vânzare anual vapoare de petrol. Ce este important de reţinut din asta este că nigerienii îşi plătesc datoriile, aşa cum pot, şi că europenii care vin să construiască, nu doar să consume resurse, sunt susţinuţi şi apreciaţi“.

Oportunităţile de business din Nigeria? „Nenumărate“, spune entuziast ambasadorul. „Cele mai multe oportunităţi sunt în infrastructură, electricitate, industria ospitalităţii, turism, agricultură şi industria de procesare alimentară. Sute de tone de fructe sunt aruncate în Nigeria, pentru că nu există resurse pentru a le ambala, pentru a le depozita şi pentru a le exporta.“ Ca strategie de dezvoltare, ambasadorul povesteşte că Nigeria, care este cel mai mare exportator de petrol din Africa, a început să mute focusul dinspre petrol şi gaze şi vrea să dezvolte sectorul de minerit: „Avem depozite impresionante de metale preţioase: aur, bauxită, fier. Strategia de a muta atenţia către minerit a făcut guvernul să înfiinţeze un Minister al Mineralelor Solide, care dă facilităţi investitorilor“.

De altfel, mineritul a fost în ultimul deceniu singura legătură directă a României cu continentul african, dincolo de schimburile comerciale care stagnează la aceleaşi valori de mulţi ani. Frank Timiş şi Ovidiu Tender au fost oamenii de afaceri români care au crescut în Africa afaceri în minerit. African Minerals, compania controlată de Frank Timiş, ajunsese la o valoare de peste 2 miliarde de lire în perioada ei de glorie şi a devenit cea mai mare victimă a scăderii preţului fierului în 2014. În martie 2015, African Minerals a intrat în faliment după ce nu a reuşit să îşi achite datoriile către creditorul şi partenerul său din proiectul minier Tonkolili (Sierra Leone), chinezii de la Shandong Iron and Steel Group. African Minerals a exploatat mine din Sierra Leone, dar prin Timiş Corporation şi PanAfrican Minerals, Frank Timiş mai deţine concesiuni în exploatări de fier, uraniu, mangan sau cupru în Africa de Vest. Ovidiu Tender (momentan închis în dosarul Carom) a început aventura sa africană în 2011, când a obţinut de la guvernul senegalez dreptul de a prospecta, prin intermediul Prospecţiuni, şapte perimetre de resurse minerale, printre care aur, metale grele şi metale rare. Afacerile lui Ovidiu Tender pe continentul african s-au întins şi în ţara vecină, Gambia, unde Prospecţiuni a concesionat jumătate din teritoriu pentru a căuta resurse minerale lichide, dar şi gazoase sau solide.