Valoarea medie a unei comenzi pe România este între 90 şi 100 de euro, în scădere pentru că de la începutul anului au fost listate în eMAG patru categorii noi de produse (auto, home & deco, sport şi activităţi în aer liber, supermarket), cu preţuri mai mici. Astfel, dacă la finalul anului trecut în eMAG erau listate circa 100.000 de produse, acum sunt de peste două ori mai multe. Scăderea valorii medii pe comandă nu este un lucru neapărat negativ, indică Stanciu. „Ne dorim să creştem numărul mediu de produse pe comandă, care a depăşit acum două produse pe comandă, plecând de la 1,3 în urmă cu cinci ani.“ Tot atunci, valoarea medie se plasa la 130-140 de euro, graţie volumului mare de produse IT.

„Marele nostru avantaj este că avem şi tehnologie, şi rafturi nelimitate“, spune Stanciu, care adaugă că peste 200 de oameni lucrează pentru dezvoltare de soft, cu arhitect de sistem, team lideri, programatori, testeri, business inteligence, zona de hardware, infrastructură. „Am comparat deseori businessul nostru cu un aisberg la care partea vizibilă este mică pentru că vezi un site, un ecran, fie de mobil sau PC, dar nu-ţi este foarte clar ce este în spate, cât de mare este compania şi eforturile din spate. Ceea ce nu e o problemă pentru noi, însă ceea ce vrem să facem este să ne dăm seama de ceea ce îşi doreşte clientul şi să-i oferim o experienţă foarte bună.“

Pe viitor, Stanciu previzionează creşteri anuale de 50%. „Mă aştept ca în 2015 eMAG să depăşească 500 de milioane de euro, cu tot ceea ce pregătim în intern şi internaţional, fapt care ne duce în categoria companiilor mari.“ Pentru a susţine dezvoltarea, compania a alocat anul trecut şi în 2014 investiţii: „Având în vedere stabilitatea obţinută în urma tranzacţiei cu Naspers, mi-au permis să planific lucruri pe termen lung, pe cinci, şapte, zece ani. Şi să fac investiţii în software, în oameni, în diverse ţări, în marketing, în training, care nu au impact imediat“. Asemuieşte acest lucru cu agricultura: e ca şi cum ai cumpăra un teren şi tot ce ai nevoie pentru a planta, seminţele, plantezi, pui muncă, răsare planta şi abia peste doi-trei ani începe planta să producă. „La fel este şi business-ul nostru“; numai în 2014 investiţiile ar urma să ajungă la 15 milioane de euro. „Trebuie să punem bani în avans pentru a avea un business mare. Şi cred şi strategic ar fi o greşeală să ne orientăm spre profit, la cifră de afaceri de 300 de milioane, când am putea face asta cu un business de miliarde. Este altceva să faci 2-3% la 3 miliarde faţă de 2-3 % la 300 de milioane.“

LICEANUL ANTREPRENOR

Cum a început afacerile? „Mi-a plăcut programarea, a fost atras de calculatorare“, răspunde succint Stanciu. Povesteşte apoi că până în clasa a 7-a a fost pasionat de matematică şi a fost la olimpiada pe ţară; pe urmă în clasa a 8-a fost la olimpiada la fizică pe ţară, iar în clasa a 9-a a fost la olimpiadă la informatică. Descoperise calculatorul înaintea multora, la o cunoştinţă care avea un Spectrum Sinclaire cu 64 K memorie.

A rămas apropiat şi de matematică şi de fizică, dar spune că în liceu nu prea a mai învăţat altceva. „În schimb am citit foarte mult. Mi-au plăcut şi jocurile şi m-am jucat foarte mult. Cred că ideea «să nu lăsăm copiii să se joace» este o prejudecată. Copiii trebuie să se joace, dar cu măsură. Programarea l-a ajutat să îşi dezvolte o gândire ordonată, să trateze toate cazurile, să vadă lucrurile până la capăt şi să le închidă, să le ducă până la sfârşit. Prin '90, după ce părinţii i-au cumpărat un calculator, a început să colecţioneze şi să vândă jocuri; apăruse Clubul Român de Calculatoare şi venea de la Ploieşti la Bucureşti în weekend, schimba jocuri, făcea rost de ultimele apariţii, într-o perioadă când nu exista o lege a copyrightului. „În Ploieşti vindeam servicii complete celor, puţini, care aveau calculatoare. De fapt eu mă ocupam de marketing şi vânzare şi fratele meu trăgea casetele. Aşa am reuşit să facem rost de nişte bani, la un moment dat câştigam cât mama, care era profesoară.“