„Mi-e greu să cred că eMAG s-ar fi închis, probabil că l-ar fi preluat altcineva.“ În momentul în care a preluat compania, fondată în 2001 de Radu Apostolescu, Dan Teodorescu şi Bogdan Vlad, era în discuţii foarte avansate cu fondul de investiţii Balkan Accesion Fund, iar Stanciu spune că îi este greu să-şi imagineze care ar fi fost drumul eMAG, dacă ar fi fost mai bun, mai rău sau similar; „cert este că pentru mine a fost o oportunitate şi m-am mişcat mai repede decât americanii“. Antreprenorul a reuşit, în urma unor tranzacţii inspirate, să deţină acum acţiuni la eMAG, să controleze retailerul electro-IT Flanco (875 de angajaţi, cifră de afaceri de 609 milioane de lei în 2013 şi profit de 1,3 milioane de lei) şi Network One Distribution (206 angajaţi, cifră de afaceri de 865 de milioane de lei în 2013 şi profit de peste 12 milioane de lei).

„Am făcut ceva tranzacţii până acum şi fiecare a avut ceva specific. La eMAG a fost o nebunie“, povesteşte Stanciu. În 2009 eMAG avea vânzări lunare de puţin peste 2 milioane de dolari (la cinci ani diferenţă vânzările sunt de 30 de milioane de dolari pe lună), dar compania pierdea 500.000 de dolari pe lună, iar Stanciu a ales să plece de la conducerea Network One Distribution, afacere care făcea profit. A chemat oamenii, le-a spus: „Astăzi este ultima mea zi, de mâine Răzvan Ziemba este noul CEO.“ „Am venit la eMAG cu gentuţa şi am spus: «De azi eu sunt noul director al companiei»“. Îşi aminteşte că multă lume i-a spus că face o greşeală; „de fapt am investit într-un vis, al meu şi al lui Radu Apostolescu, şi m-am uitat pe cifre doar în mare, nu am făcut due diligence, doar am întrebat care sunt pierderile şi cam care sunt problemele. Unele le-am mai găsit pe parcurs, dar nu am stat să le fac contabilitatea. Am spus că oportunitatea este aşa de mare încât trebuie să iau părţile bune şi să le valorific pe astea. Dar a fost, clar, şi mult suflet pus aici, mult curaj şi aş spune chiar nebunie“.

Despre deal-ul cu fondul de investiţii Naspers, care a preluat 70% din eMAG, spune că a fost tranzacţia care i-a adus „mult mai multă independenţă şi soluţia de a nu fi absolut deloc asociat cu vreo zonă politică sau de media“. Când Naspers a fost cooptat ca partener la eMAG, „a fost şi un moment puţin dureros, pentru că a trebuit să-mi vând o parte din acţiunile la eMAG pentru a-l scoate pe Sebi Ghiţă din celelalte companii, să nu mai am nicio legătură cu el“. Concret, a trebuit să vândă cam jumătate din acţiunile la eMAG la vremea respectivă, iar din punctul de vedere al managerului a fost o mare uşurare, spune el, „pentru că dacă până atunci am fost asociat cu cineva care nu avea habar de afacere şi tot ce putea să facă era să mă tragă în jos, prin lumea diferită în care acţiona, de la momentul respectiv am avut lângă mine nişte oameni care mă susţin şi ştiu despre ce e vorba în businessul nostru şi vor să construim ceva solid“.

Despre recenta investiţie în Berăria H, antreprenorul spune că a fost „o tranzacţie prietenească“, cu Vlad Dumitru, pe care l-a cunoscut cu ani în urmă; a cumpărat, în 2008, jumătate din Combox, un business de distribuţie de accesorii şi mărci private produse în China, pentru că i-a plăcut proiectul lui Vlad Bogdan, care avea 25 de ani la acea vreme.

„O altă tranzacţie interesantă a fost cea cu Flanco. A fost strategică pentru că aveam distribuţie şi retail online şi simţeam că dacă pun şi retail offline toate vor avea de câştigat şi bineînţeles era o oportunitate şi businessul în sine“, spune Stanciu. Avea deja experienţa cu eMAG, pe care o redresase rapid, iar în cazul Flanco băncile i-au propus să investească. Spune însă că negocierea a fost grea pentru că stăteau la o masă 2-3 avocaţi din partea băncii, reprezentanţii casei de insolvenţă şi ai săi. „Se întâlneau dimineaţa, se păruiau toată ziua şi ieşeau cam cum au intrat dimineaţa sau poate chiar mergeau doi paşi înainte şi trei înapoi.“

După nouă luni s-a întâlnit cu reprezentanţii băncii şi le-a propus să accelereze procesul; „iniţial invitasem băncile să ne fie parteneri şi o parte din datorie să o convertească în acţiuni. Ar fi fost prima tranzacţie mare de genul acesta din România, chiar era o normă aprobată de BNR în acest sens, doar că nu au ştiut cum să o facă şi când le-am propus să renunţăm la varianta asta au fost uşuraţi. A fost o tranzacţie bună“, evaluează antreprenorul. Despre retailerul electro-IT spune că este o companie matură; au trecut peste 20 de ani de când a înfiinţat-o Florin Andronescu, a trecut prin multe etape şi a acumulat „knowledge important de business, multe lucruri invizibile, aşa cum este de pildă felul în care se fac rapoartele sau unelte de afaceri, felul în care abordezi probleme legale, lucruri care nu existau în celelalte companii mai tinere din grup“. Procedurile de lucru au putut fi folosite şi la eMAG şi NOD. În plus, odată cu această tranzacţie grupul a devenit cel mai mare achizitor de produse electronice din România, având o forţă net superioară în negocieri.