Din mai multe puncte de vedere însă, criza a făcut şi mult bine companiei şi industriei, în general. Invocarea nevoii de protecţie financiară, a "banilor albi pentru zile negre" era mai actuală decât oricând. În acelaşi timp, puterea de cumpărare a românilor, dar şi prudenţa lor în a cheltui bani şi scăderea drastică a credibilităţii instituţiilor financiare, fie că erau bănci, fonduri de investiţii, companii de asigurări sau fonduri de pensii, i-au făcut pe cei care activau în industrie să fie mai curajoşi decât oricând. ING, spre exemplu, a început o campanie de educare a publicului mai puternică decât oricând şi a folosit momentul pentru a le explica oamenilor de ce este nevoie de protecţie financiară, când şi cum se face aceasta.

De altfel, este un demers pe care Coman îl coordonează şi acum, la patru ani de la izbucnirea crizei. Nu doar din poziţia de director general al ING Asigurări de Viaţă, ci şi din funcţiile pe care le deţine la Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare şi Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România, respectiv cea de vicepreşedinte şi preşedinte. Nu este nici pe departe o luptă dusă împotriva morilor de vânt - România este una dintre pieţele cu cel mai mare potenţial din regiune, rata de penetrare a produselor de asigurare în rândul populaţiei fiind foarte mică, de 0,32% pentru asigurările de viaţă şi 1,30% pentru asigurările generale, potrivit unui raport asupra pieţelor de asigurare din Europa Centrală şi de Est, realizat de Ensight Management Consulting. Este şi motivul pentru care chiar şi pe timp de criză au venit jucători noi în piaţă. "Domeniul este foarte puţin înţeles în România. Tocmai de aceea, deşi este foarte frumoasă, industria asigurărilor este şi foarte grea", spune Coman.După un an de foc, în care a reuşit să ţină sub control toate riscurile care ameninţau compania, 2010 i-a adus Corneliei Coman o nouă promovare, fiind numită membru în Consiliul de Management al ING Group. Devenea, la 34 de ani, un manager internaţional, fără să fi avut, nici măcar pentru un an, un mandat de expat. Asta nu înseamnă că nu a avut oferte de a pleca din ţară, doar că niciodată nu a simţit că este momentul să plece. "Tot timpul au gândit alţii cariera pentru mine, iar eu am avut curajul de a spune <da>", spune Coman.

Este însă un pas pe care se simte obligată să-l facă la un moment dat, în viitorul nu foarte îndepărtat. Iar momentul în care se va întoarce ar putea marca finalul carierei sale de corporatist şi începutul unei noi aventuri în lumea antreprenorială. Neapărat în România. "Pentru dezvoltarea mea profesională trebuie să bifez şi această experienţă", susţine femeia al cărei cuvânt cântăreşte, în momentul de faţă, decisiv în industria asigurărilor.

A primit o ofertă de a pleca în Asia, pe care nu ascunde că a fost tentată să o accepte, fie şi pentru simplul fapt că ar fi putut evada din criza europeană şi ar fi ajuns pe o piaţă mult mai stabilă, dar "am refuzat pentru că nu era momentul şi pentru că, oricum, pentru familia mea ar fi foarte complicat să plecăm atât de departe. Aşa că, probabil, tot undeva în Europa voi merge".

Iar apoi se va întoarce în România. Sau, cel puţin, aşa arată planul pe care şi l-a conturat până acum. "Aş vrea să fac ceva în sistemul de învăţământ, să conduc o şcoală bună, să contribui la dezvoltarea unei părţi din societate cu tot ce am învăţat în anii petrecuţi în corporaţie", dezvăluie Coman. În orice caz, spune convinsă că, dacă sau atunci când va părăsi industria asigurărilor, va părăsi şi sectorul financiar.

Ca şi până acum, probabil că tot instinctul va juca un rol important în deciziile pe care urmează să le ia pentru că la 36 de ani plaja de oportunităţi care o aşteaptă este infinită. Toate evaluările profesionale pe care le-a făcut până acum au confirmat că deţine un simţ antreprenorial extrem de acut, deci premisele sunt bune. Iar cheia succesului pare să o fi găsit deja. Sau cheile, mai bine spus. "Dacă am avut succes ca manager a fost pentru că am luat fiecare decizie ca şi cum ar fi fost compania mea. Fiecare leu cheltuit, fiecare investiţie făcută au fost analizate, evaluate şi calculate în cel mai mic detaliu. Şi apoi, cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost să-mi ascult instinctul. Dacă nu am dormit bine două nopţi la rând, e clar că nu am luat decizia potrivită", spune omul care, deşi nu a vândut nici măcar o asigurare până acum, conduce cea mai mare companie de pe piaţa asigurărilor de viaţă.