Strategia energetică a României pentru 2011-2035 arată că România se bazează în următorii 25 de ani pe punerea în funcţiune a unor grupuri nucleare de 3.400-4.600 MW, ceea ce înseamnă că MW instalaţi în nuclear vor creşte cel mai mult, raportat la toate celelalte surse clasice de energie electrică. Astfel, dacă anul acesta în România sunt 1.413 MW instalaţi, în 2035 ar putea fi 5.053 MW, rezultaţi din finalizarea a două grupuri de câte 720 MW la Cernavodă (finalizate până în 2020) şi din construcţia unei centrale nucleare noi, până în 2030. Pe zona hidro, strategia anticipează apariţia a 1.400 MW noi în hidrocentrale clasice, construiţi într-un ritm de 250-300 MW la fiecare cinci ani. Astfel, în 2035, capacitatea hidrocentralelor din România ar putea fi de 7.869 MW, faţă de cei 6.469 MW de azi. La aceştia se adaugă şi cei 1.000 MW care vor fi construiţi la hidrocentrala cu acumulare prin pompaj pe care Guvernul vrea să o construiască (de foarte mult timp) la Tarniţa Lăpuşeşti (două grupuri a câte 250 MW în perioada 2016-2020 şi alte două până în 2025). Pe partea termo, puterea instalată va scădea. Astfel, dacă anul trecut România avea, cel puţin scriptic, 12.542 MW instalaţi în termocentrale, capacitatea va scădea până la 8.628 MW în 2025. Boom-ul va fi pe partea de regenerabile, cu o creştere a puterii instalate de peste 11 ori în următorii 25 de ani, cea mai mare raportat la toate sursele de obţinere a energiei electrice pe care le are România. În 2010 erau instalaţi 560 MW, iar în 2035 capacitatea instalată ar putea ajunge la 6.075 MW.

Cea mai mare capacitate va fi, evident, pe eolian - 5.000 MW din cei 6.075 -, centralele electrice fotovoltaice având o capacitate de doar 490 MW, iar cele pe biomasă de 585 MW. În strategia energetică nu apare însă nimic despre potenţialii investitori sau despre bugetele care vor ajuta la construcţia acestui nou sistem energetic care, pe hârtie, arată chiar bine.

"Restricţiile de mediu vor duce la închiderea unor unităţi termice sau la creşterea preţurilor, nu neapărat la consumatorii casnici", spune Adrian Borotea, corporate affairs manager în cadrul CEZ România. Dincolo de echipamentele vechi care compun centralele, 2013 va aduce noi reglementări de mediu, o dată cu noul regulament UE legat de emisiile de carbon: până acum, fiecare ţară primea un număr de emisii, iar în funcţie de gradul de poluare putea să le vândă sau să îşi cumpere altele; de anul viitor, fiecare ţară, respectiv fiecare mare poluator, va trebui să îşi cumpere necesarul de emisii, iar poluatorii care nu au făcut investiţiile de mediu ar putea să nu reziste pe piaţă.

În plus, "de anul viitor, consumatorii industriali vor fi lăsaţi liberi pe piaţă, nu li se vor mai aproba tarife şi vor fi forţaţi să înoate în piaţa concurenţială unde preţurile sunt foarte sus", mai spune Borotea. Piaţa se va complica astfel, iar marii consumatori se vor uita spre producătorii ieftini (deşi contractele bilaterale sunt acum limitate prin lege) sau spre exporturi; variantele mai ieftine pe care le-ar putea găsi în jurul României ar putea face ca producţia internă să încetinească semnificativ din lipsă de cerere. Peste toate acestea se va suprapune o scumpire a energiei cauzată de creşterea costurilor pentru producători: energia eoliană este o energie scumpă din cauza echipamentelor scumpe, energia termo are nevoie de investiţii masive, iar cea pe gaz va fi influenţată de costul materiei prime. În aceste condiţii, viitorul chiar nu sună bine.