Cu experienţa pe care a acumulat-o în alte pieţe, Adrian crede că investiţiile în fabrici de ciment în ţări ca Rusia, Kazahstan sau Uzbekistan sunt motivate: sunt ţări cu o economie care depinde de resursele naturale şi atât timp cât au bani din resurse, au bani şi să construiască infrastructură, centre comerciale, stadioane, hoteluri şi să dezvolte sectorul rezidenţial. La mijlocul anului trecut, a fost promovat în funcţia de area manager pentru Europa de Est şi de Sud-Est, iar acum coordonează activităţile Holcim din nouă ţări: Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Azerbaidjan şi Rusia. "Nu mă aşteptam să fiu numit area manager pentru Europa emergentă. În Rusia aş fi vrut să stau mai mult, să am timp să implementez toate iniţiativele. Am fost mulţumit că s-a aprobat proiectul la Volsk, care a fost ultima mea contribuţie ca responsabil pentru Holcim Rusia", spune Horia Adrian.

În prezent, el are în subordine circa 6.000 de angajaţi şi afaceri anuale de aproximativ un miliard de euro, în contextul în care la nivel internaţional grupul Holcim are vânzări de aproape 18 miliarde de euro şi peste 78.000 de angajaţi, potrivit raportului anual pe 2012. Concret, atribuţiile sale se traduc în supravegherea activităţilor din toate ţările din Europa emergentă în care este prezentă firma elveţiană - Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Azerbaidjan, Rusia, "iar în ţările din regiune în care nu suntem prezenţi, în general am activităţi de observare". Vine de două-trei ori pe lună în România, în special la final de săptămână, pentru că familia sa a rămas la Bucureşti. Pentru că, povesteşte el, perioada petrecută în Rusia a fost relativ scurtă, de doar doi ani, familia nu l-a însoţit, aşa cum s-a întâmplat în Azerbaidjan. "Dezavantajul de a fi expat este lipsa prietenilor, dar în special a familiei."

Chiar dacă în ultimul deceniu a avut o evoluţie ascendentă pe plan profesional, Horia Adrian spune că nu face din urcarea pe scara ierarhică un scop în sine. "Îmi doresc în primul rând să fac o treabă bună. În cazul în care lumea este mulţumită de performanţele aduse, de modul de lucru şi de mediul creat, vor veni şi avansările", explică el, adăugând că în general, atunci când i se propune o nouă funcţie, dă răspunsul

într-o săptămână. Dacă provocarea noii poziţii este mare, şansele unui răspuns pozitiv cresc, afirmă managerul român.

La Zürich, petrece maxim o săptămână pe lună, în restul timpului fiind "pe teren", în vizite la operaţiunile din Europa de Est şi de Sud-Est, Rusia sau Azerbaidjan. Călătoreşte aproape zilnic şi spune că acest lucru este un avantaj, pentru că "un contact direct cu oamenii cu care lucrează este absolut necesar pentru cunoaşterea şi motivarea lor". Povesteşte că în Elveţia s-a adaptat relativ rapid - o ţară cu un respect ridicat faţă de mediul înconjurător, cu un sistem de transport în comun foarte bine pus la punct şi oameni foarte primitori. "În ceea ce priveşte viaţa la «headquarters», încerc să aduc un suflu nou, fiind adeptul unui tip de management diferit, eu îl numesc artistic, în care motivarea angajaţilor şi crearea unui mediu de lucru este esenţială", spune Horia Adrian.

Dincolo însă de carieră şi dezvoltare profesională, Horia Adrian spune că iubeşte istoria, călătoriile şi fotbalul şi se declară fan al muzicii rock. "Pentru că nu am timp, încerc să îmbin pasiunile mele cu viaţa profesională, este vorba de acel management artistic. Joc fotbal cu colegii ori de câte ori am ocazia", spune el. În afară de diferenţele culturale, de limbă sau climatice între cele trei ţări în care Horia Adrian a trăit şi a lucrat în ultimii ani, România, Azerbaidjan şi Rusia, deosebirile apar şi atunci când vine vorba de standardele existente în industria cimentului, dar şi de dimensiunile pieţelor şi potenţialul acestora de creştere. Dacă în România consumul anual se ridică la circa 7-8 milioane de tone de ciment, în Rusia piaţa ajunge la 65 de milioane de tone, iar în Azerbaidjan - la 3 milioane de tone. "Potenţialul de creştere în aceste două ţări este mai mare decât în România, pentru că se investeşte masiv şi datorită resurselor naturale. Dar nu există un potenţial nesfârşit, iar consumul de ciment are şi el o limită", explică Horia Adrian.

În România, primele estimări arată că piaţa cimentului a înre-gistrat cel mai probabil o stagnare în 2012 comparativ cu anul anterior, în ciuda faptului că la începutul anului trecut cimentiştii îşi puneau speranţele într-o revenire a sectorului de profil datorită proiectelor de infrastructură. "2012 a fost un an dificil pentru piaţa românească din cauza faptului că multe proiecte de construcţii au fost stopate şi nu s-au mai investit decât puţini bani în proiectele de infrastructură. (…) E îngrijorător că nici pentru 2013 nu sunt premise mai bune", afirmă Horia Adrian.