START DE LA UN LEU. Antreprenorul este de formaţie tehnician, iar începuturile capitalismului postrevoluţionar l-au prins la Găeşti, în echipa Arctic, unde lucra din 1976. Compania a fost ulterior privatizată şi acum produce electrocasnice care sunt exportate în proporţie de peste 80%. Dacă în prezent spaţiile comerciale sunt ticsite de mărfuri, în urmă cu 20 de ani magazine erau pustii, mărfurile se vindeau cu rapiditate, iar Mihalescul s-a gândit că ar putea să câştige din vânzarea de frigidere de la fabrica în care lucrau el şi soţia sa. „Era o lege internă în Arctic la acea vreme care spunea că nu avem voie să fim angajaţi şi să avem şi firmă„, povesteşte antreprenorul acum. Aşa că firma pe care a înfiinţat-o în 1995 a trecut-o pe numele soţiei sale, care a lucrat în Marelvi până anul trecut, când s-a retras. „Tata mă tot presa să mă întorc din concediu de maternitate şi am acceptat doar cu condiţia ca mama să se ocupe de îngrijirea copilului", povesteşte Viorica Harja.

Pentru a respecta regulamentul fabricii în care lucra, antreprenorul şi-a concediat soţia, dat fiind că îi era subordonată. În acel moment se ocupa de coordonarea activităţii de service de frigidere în Moldova, iar la început a deschis un chioşc alimentar şi un magazin de electrocasnice. „Am plecat de la un leu şi un om, am lucrat cu agendă şi pix, iar acum am ajuns la raportări şi standarde„, sumarizează antreprenorul drumul parcurs în 19 ani. Domeniul ales pentru firmă s-a legat de experienţa sa, iar la început „n-am visat la o firmă mare, ci una cu care să pot câştiga suficient pentru a acoperi cheltuielile familiei", spune Mihalescul, care spune clar că a câştigat bani frumoşi şi înainte de a face firma: „Aveam deja două maşini şi casă de vacanţă".

Dată fiind specializarea sa, în momentul în care se strica frigiderul sau congelatorul cuiva, era chemat la reparaţii. Aşa şi-a făcut tot felul de relaţii şi a călătorit chiar şi peste hotare. „La un singur drum în Polonia am făcut 1.000 de dolari„, povesteşte el. Mai mult, în perioada în care inflaţia avea un ritm galopant, în prima jumătate a anilor ‘90, a avut inspiraţia să nu ţină banii lichizi, ci mereu să-i bage în mărfuri. „Erau momente în care dacă luam azi frigidere nu le vindeam imediat, ci peste o săptămână, pentru că aşa câştigam mai bine", povesteşte el.

Însă, adaugă antreprenorul, în perioada de creştere economică i-a fost greu să reziste tentaţiilor: „Îi vedeam pe alţii cum se îmbogăţesc rapid din imobiliare şi eram tentat şi eu; dar n-am făcut investiţii mari în imobiliare", spune el fără a mai da alte detalii. Iar de-a lungul anilor a angajat şi oameni din exterior, un exemplu fiind Violeta Luca, în prezent CEO la Flanco, care a lucrat pentru Marelvi între 2005 şi 2007. Loredana Butnaru, acum director naţional de vânzări al Mielle România a fost director executiv al Marelvi între 2009 şi 2012.

Actualul director executiv al Marelvi, Marian Burlan, a lucrat anterior la Henkel, spune antreprenorul rădăuţean, care a simţit nevoia să angajeze oameni cu experienţă dobândită în companii mari. Până în 2008, povesteşte Mihalescul, se confrunta frecvent cu situaţii în care angajaţii cereau, la fiecare 2-3 luni, renegocierea salariilor. Iar cel mai greu moment cu care s-a confruntat de-a lungul anilor a fost cel în care cinci oameni din echipa de vânzări au plecat la concurenţă, pe venituri de două ori mai mari. „A fost un şoc atunci. În anul acela eu am pierdut o jumătate de milion de euro, el (concurentul - n.r.) un milion de euro şi a ieşit din piaţă", povesteşte Mihalescul despre războiul în care s-a angajat pentru că firma concurentă îi „furase„ oamenii.