Strategia acestora are la bază faptul că în vestul Europei sunt extrem de rare terenurile sub 10.000 de euro pe hectar, cele mai scumpe fiind în Germania (25.000 euro/mp), Olanda (40.000 euro/mp) sau Elveţia (50.000 euro/mp). Media preţului pentru terenul arabil în România este de 2.500 euro. Odată cu comasarea şi cu clarificarea situaţiei legale a terenurilor, valoarea pământului creşte. În afară de asta, preţurile terenurilor vor tinde spre media europeană şi atunci când disparitatea dintre cei 3,8 milioane de mici fermieri şi cele 16.000 de firme care exploatează teren agricol se va domoli. În acest moment, micii fermieri persoane fizice lucrează aproximativ 4,3 milioane de hectare, iar firmele au alte 4,5 milioane de hectare.

Strategia investitorilor străini din agricultură a fost până acum diferită faţă de cea a latifundiarilor locali, precum Adrian Porumboiu sau Ioan Niculae, pentru că aceştia s-au concentrat pe extinderea suprafeţelor prin intermediul contractelor noi de arendă semnate pe termen lung, o alternativă mult mai ieftină faţă de achiziţie. Astfel, ei au putut avea suficiente fonduri disponibile ce au fost direcţionate către segmentul operaţional al afacerii: utilaje agricole, silozuri sau infrastructură de irigaţii. Totuşi, expunerea tot mai mare a investitorilor instituţionali străini a început să încingă concurenţa în piaţa terenurilor arabile între proprietari. Astfel, tot mai mulţi fermieri locali au început să vorbească tot mai des în public de securizarea businessurilor lor prin achiziţia de terenuri în cadrul fermelor pe care le aveau deja în administrare.

ANUL BUN DIN AGRICULTURA LOCALĂ. Cu toate că cele 4-5 mili-arde de euro care se învârt an de an în piaţa cerealelor fac cu ochiul potenţialilor investitori, dedesubturile acestei pieţe dezvăluie o industrie în care cei care fac primul pas trebuie să fie pregătiţi să treacă printr-un adevărat carusel al extazului şi al agoniei. Producţia agricolă este o adevărată ruletă fără irigaţii, care reprezintă un lux în fermele româneşti.

Un an prost cu secetă, grindină sau alte fenomene meteo extreme poate lăsa o gaură financiară de 200.000-300.000 de euro într-o fermă de 1.000 de hectare. Celalaltă parte a monezii arată însă că un an poate aduce marje nete de 50%, randamente întâlnite în ultimii ani mai ales în industrii precum cea de telecomunicaţii sau de IT.

Un buget de investiţii de 1 milion de euro îi pune pe noii agro-investitori în faţa posibilităţii de a-şi trece în portofoliu o fermă ce are în arendă 600-700 de hectare şi lasă loc şi pentru un buget de 300.000 de euro pentru achiziţia unei flote de utilaje agricole. Fermerii spun că opţiunea arendei este în condiţiile actuale cea mai facilă variantă având în vedere că fermele cu peste 500 de hectare de teren comasate şi în proprietate sunt extrem de rare, iar preţurile sunt mult peste ale celor cu teren în arendă.

În general, antreprenorii care au reuşit să consolideze teren şi să îşi pună în sertare acte de proprietate pentru mii de hectare de teren au trecut prin campanii de achiziţii şi schimburi de terenuri care s-au întins şi pe zece ani.

Cu o fermă de 700 de hectare în arendă şi cu un parc de utilaje, planul de afaceri se face pe baza unui program de amortizare pe zece ani. La preţurile din prezent, la o productivitate medie de 5-6 tone de cereale/hectar, un antreprenor poate obţine încasări totale de aproximativ 1 milion de euro dintr-o astfel de fermă. Marjele de profit ale unei asemenea afaceri depind atât de vreme, cât şi de combinaţia de culturi agricole aleasă. Fermierii spun că recoltele sigure, dar cu marje mai mici sunt cele de grâu sau de orz, în timp ce lovituri se pot da în ani buni cu rapiţă, porumb sau floarea-soarelui. Într-un sezon considerat mediu, nivelul de profitabilitate se ridică la 20%, aproape dublu faţă de un retailer de încălţăminte sau de un producător de materiale de construcţii. În schimb, în anii consideraţi excepţionali, precum au fost 2008, 2011 sau acest sezon, marjele de profit se ridică şi la 50%. În acest an, valoarea producţiei agricole a României - indicator ce cumulează încasările din piaţă - a fost de 18,5 miliarde de euro, iar valoarea adăugată brută - un indicator ce cuantifică valoarea nou creată în economie - a fost de 7,9 miliarde de euro.

Mai mult, în agricultură profiturile se pot face încă din primul an, în timp ce în alte sectoare precum cel hotelier sau al restaurantelor este nevoie de câţiva ani până la apariţia primului plus în contul de profit net.

Cu toate acestea, agricultura rămâne un domeniu unde companiile sunt expuse aproape în totalitate hazardului meteo. Totuşi, experienţa anilor trecuţi a arătat ca pieţele de materii prime au fost extrem de sensibile la volatilitatea volumului producţiei de cereale. În consecinţă, cea mai mare a pierderilor din volum au fost acoperite de majorarea preţurilor.