In UE exista reglementari: bancile trebuie sa returneze ajutorul in sase luni, statul poate interveni in conducerea companiilor, iar sumele nereturnate se transforma in actiuni ale statului. Mai greu e de spus ce se va intampla cu banii blocati in activele toxice, care continua sa incarce bilanturile bancilor. Fostul sef al AVAB, Ionel Blanculescu, spune ca de la strategia initiala promovata de premierul britanic Gordon Brown, de implicare a statului ca actionar in bancile cu probleme, s-a ajuns in cele din urma tot la o solutie de genul AVAB, acceptata si pentru SUA, si pentru Europa - o “banca rea” (bad bank), institutie care sa preia si sa centralizeze activele toxice din sistemul bancar, iar ulterior sa incerce sa le valorifice, vanzandu-le catre investitori privati si permitandu-le bancilor sa ramana cu bilanturile curate. N-ar fi ceva nou; in Franta, dupa crahul Crédit Lyonnais, a aparut Consortium de Réalisation, iar in SUA, dupa criza din anii ’80 de pe piata caselor de economii a aparut Resolution Trust Corporation (RTC), o entitate care a “curatat” active in valoare de 400 de miliarde de dolari.

 

Spre deosebire de creditele neperformante din anii ’90 de la Bancorex sau Banca Agricola, de care s-a ocupat AVAB, instrumentele financiare sofisticate de acum din SUA vor premite o rata de recuperare mult mai redusa decat cea care a fost posibila in Romania, cuprinsa intre 22% si 40% din valoarea neta a debitelor, estimeaza Blanculescu. Strangerea activelor toxice trebuie sa fie dublata insa si de incercarea de a recupera prin justitie atat cat se poate, inclusiv din punct de vedere moral, spune el: “Cheltuirea banilor contribuabililor trebuie insotita de pedepsirea vinovatilor. Daca presedintele Obama nu face justitie, nu o sa aiba suport din partea populatiei. Nu se poate sa stranga cureaua numai unii”.

 

 

Pana acolo insa, neincrederea cu care pietele si foarte multi analisti continua sa intampine desele stiri despre banci preluate total sau partial de state intretin o atmosfera nelinistitoare, de experiment continuu. Dupa ce saptamana trecuta statul american a ajuns actionar al Citigroup cu 36%, iar actiunile grupului s-au prabusit imediat la bursa, seful Rezervei Federale, Ben Bernanke, s-a straduit sa explice ca guvernul nu vrea sa nationalizeze nici o banca, desi a recunoscut ca e posibil ca participatia statului sa creasca mai departe. Unii analisti au incercat sa spuna ca una e ca statul sa preia in administrare o banca temporar si alta sa intre in proprietatea ei pe termen nelimitat, urmarind astfel sa-i linisteasca pe investitori, tematori prin definitie de legendara incapacitate a statului de a administra eficient o companie pe care pune mana. “Dar orice nationalizare nu va face decat sa intarzie inevitabilul, adica spargerea bancilor in unitati mai mici si mai simple si moartea sistemului financiar asa cum e el acum”, replica un utilizator de pe forumul Wall Street Journal. Altul ii raspunde: “De fapt, bancile controlate de stat or sa ajunga pusculite pentru congresmani. Si cand or sa se vanda activele lor, vor veni oamenii cu relatii, cei ce asa vor ajunge multimilionari. Doar la fel a fost si dupa RTC si dupa Crédit Lyonnais”.