Industria auto ramane insa cel mai bun exemplu pentru ceea ce inseamna interventionismul statului in economie. Politicienii de la Washington au dat de pamant cu sefii marilor producatori de automobile din Detroit, criticandu-i ca folosesc avioane private pentru a se deplasa, dar le-au dat si o gramada de bani: Chrysler si General Motors au primit 17,4 miliarde de dolari si au mai solicitat alte 22 de miliarde sub forma unor noi credite guvernamentale. In Europa, Franta a alocat 7 miliarde de euro pentru sprijinirea producatorilor auto aflati in dificultate, Spania 4 miliarde de euro (in conditiile in care industria auto locala se afla in proprietate straina), Germania 2 miliarde de euro, iar Marea Britanie 3 miliarde de euro. Germania, Spania sau Suedia acorda prime de casare, iar Marea Britanie a redus TVA la cumpararea de masini.

 

“Nu cred in sprijinul , asa cum s-a acordat in Statele Unite”, declara Constantin Stroe, vicepresedintele Dacia, producatorul auto roman detinut de Renault, aducand in ecuatie elementul care poate face inutil orice program de sprijin - dreptul clientului de a alege produsul dupa propriile lui criterii. Un exemplu este echivalentul german al programului Rabla, prin care s-au oferit cate 2.500 de euro pentru masinile vechi; consumatorul german a lasat insa patriotismul la o parte si a preferat sa cumpere, in schimb, automobile Logan.