Compania are în prezent cinci unităţi de producţie în nordul Moldovei, în oraşele Paşcani, Iaşi, Roman, Botoşani şi Suceava. Dacă cea mai mare rămâne cea din Paşcani, cea mai valoroasă este în Iaşi: după o investiţie de cinci milioane de euro într-o fostă fabrică de mase plastice, aici se produc scaune pentru copii după un concept revoluţionar, folosind roboţi. Te-Rox Prod a devenit lider european pe această nişă şi lucrează cu mai toate marile reţele de magazine - Hartford, Argos, Carrefour, Lidl, Kaufland. Au lucrat împreună cu Recaro, compania care face scaunele şi centurile de avion pentru Lufthansa, dar au şi o divizie de scaune auto pentru copii. Un plus de imagine este adus de brandurile clienţi ai companiei: Chicco, Tex, Prenatal, Fischer Price Europa, dar şi exclusivitatea cu Ferrari, pentru care compania plăteşte o redevenţă de 900.000 de euro. Te-Rox a cumpărat şi licenţa Disney şi are angajat un designer care a colaborat cu Jean Paul Gaultier, dar lucrează şi la sisteme inedite de dezvoltare a acestui scaun. În mod uzual, sistemul izofix, care face legătura între scaunul pentru copii şi scaunul maşinii trebuia schimbat de circa trei ori în intervalul 0-15 ani, dar Te Rox a creat un sistem izofix comun, fidelizând astfel clientul. Iar clientul este din orice piaţă civilizată din cele 50 de ţări în care exportă, printre care şi China. Pe această nişă concurează americanii de la Britax şi nemţii de la Recaro, dar niciunul nu s-au concentrat exclusiv pe scaune auto pentru copii. Te-Rox Prod a ajuns în prezent la un nivel de producţie de 15.000 de scaune pe zi; iar cea care negociază vânzările este de fiecare dată Doina Cepalis. Ea este de părere că încă are "o companie mică, cu un viitor fantastic". Asemeni unei case "la roşu" ("proiectul nu este încă finalizat") pe care, chiar dacă a avut ocazia, nu doreşte să o vândă, ci să o lase moştenire fiicei, proaspăt absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

Printre planurile care ar putea face din Te-Rox Prod un jucător important în lume se află şi deschiderea unei unităţi de producţie în SUA, în Carolina de Sud, motivul principal fiind costurile de livrare şi un contract cu un lanţ de magazine de acolo. Dacă antreprenoarea este de părere că la nivel european s-a impus o creştere economică forţată, iar creşterea TVA a dus la blocarea consumului, a observat că Statele Unite ale Americii au o politică diferită în această privinţă.

Antreprenoarea apreciază la americani că alimentează optimismul consumatorului, iar politicile la nivel micro şi macroeconomic stimulează oamenii de afaceri, un exemplu fiind indicele de consum anunţat pe toate posturile de televiziune cu profil economic. La nivel local, în SUA, ea observă că politica economică este independentă, autorităţile locale oferind facilităţi de producţie sau utilităţi - avantaje întâlnite uneori şi în Europa. În plus, a observat că americanii sunt orientaţi strict pe profit, nu îi mai miră nimic şi îi interesează crearea de locuri de muncă şi de taxe. Dacă aceeaşi deschidere a văzut-o şi în Franţa, antreprenoarea recunoaşte că "nu există o ţară în care să fii atât de singur şi nevoit să îţi iei destinele în mâini ca România". E o părere împărtăşită şi de străini, după cum a reieşit dintr-o discuţie pe care antreprenoarea a avut-o cu reprezentanţii liderului mondial în industria produselor pentru copii, grupul canadian Dorel, cu vânzări de miliarde de dolari. Acolo canadienii i-au spus: "Noi nu înţelegem ce se întâmplă în România, pentru că voi sunteţi ţara care foloseşte ca sursă de dezvoltare şi creştere economică doar taxele antreprenorilor şi împrumuturile de la Fondul Monetar Internaţional". Reprezentanţii companiei canadiene, informaţi despre situaţia pieţelor est-europene, au întrebat-o pe Cepalis, în condiţiile în care nu avem un stat care să producă plusvaloare, "de ce există atâta birocraţie, corupţie şi indiferenţă în dezvoltare?".

Cepalis crede că, într-adevăr, dacă expresia "motorul economiei" nu se mai foloseşte, antreprenorului ar trebui să i se recunoască cel puţin rolul de generator de taxe. O susţinere a exporturilor din partea guvernelor este necesară, mai ales în condiţiile în care piaţa din Europa este "un cerc care se strânge", iar exportatorul român este nevoit să îndepărteze alte companii pentru a răzbate pe principiul "îmi pare rău că muriţi voi, dar lăsaţi-mă să trăiesc eu". Antreprenorul a ajuns să capitalizeze statul român, astfel că în cazul unui import de un milion de dolari, ei sunt nevoiţi să plătească TVA de 240.000 de euro în vamă, pe care îi primesc înapoi abia peste şase luni: "La o marjă de profit cuprinsă între două şi cinci procente, noi, exportatorii, suntem tot timpul pe sârmă". Un alt of este că pe piaţa locală se face o diferenţiere enormă între antreprenorul străin şi cel român: "O companie străină cu 200 de angajaţi a primit ajutor de stat de 20 de milioane de euro, în timp ce eu, cu o mie de angajaţi, am primit 15.000 de euro". Îşi aminteşte, de asemenea, eşecul pe care l-a avut când a încercat să acceseze un fond de stat pentru o investiţie de şapte milioane de euro din cauza birocraţiei. Printre nevoile pe care le vede în mediul de afaceri autohton se numără stabilirea unor domenii de business prioritare, la fel ca în Franţa, iar cele despre care ea crede că ar putea fi exploatate la noi sunt agricultura şi exportul: "Nimeni nu a vrut industrie, dar ne aflăm într-un moment în care trebuie să demonstrăm că ne aflăm într-o zonă unde putem produce corect la preţuri corecte". Cepalis nu îşi doreşte să se extindă în alte zone din ţară, dar ar vrea o fabrică mai mare tot în zona Moldovei: "M-am născut în Moldova, este o zonă săracă, iar oamenii nu sunt neapărat mai buni, dar sunt devotaţi şi formează comunităţi şi grupuri". Doreşte să lase afacerea cu scaune auto fiicei sale, căreia a început deja să îi predea o parte din secretele afacerilor: "Este şi ea întreprinzătoare, dar face parte din «generaţia de Bucureşti», nu o văd în fabrică îmbrăcată în salopetă".

Iar salopeta a avut un rol important în succesul de acum al antreprenoarei, de multe ori nevoită să doarmă în fabrică din cauza producţiei în trei schimburi. "Dincolo de salarii, contează şi impresia pe care o laşi angajaţilor, trebuie să fiu conştientă că singură nu aş fi făcut nimic". De altfel, Cepalis mărturiseşte că nu şi-a conştientizat succesul până să fie numită, în 2010, "Cel mai dinamic antreprenor" la un eveniment organizat de Ziarul Financiar împreună cu compania de private equity Enterprise Investors şi campion în business la alte evenimente de acest gen. Promovarea personală nu a fost niciodată o prioritate, iar Cepalis s-a concentrat pe călătoriile pentru dezvoltarea afacerii: "Era o perioadă în care călătoream frecvent pe ruta Paşcani-Paris şi am ajuns să fac circa 60-80 de zboruri pe an". În ce priveşte călătoriile de vacanţă, acestea sunt scurte, la sfârşit de săptămână şi nu sunt niciodată lipsite de telefoane şi de e-mail-uri. "Sunt conectată tot timpul, uneori prea conectată", susţine antreprenoarea. Coloana vertebrală a companiei speră ca peste cinci ani Te-Rox Prod să-şi atingă adevăratul potenţial, de firmă care contează cu adevărat pe piaţa mondială.

Apreciază calitatea românilor de a ieşi din orice situaţie, pe care ceilalţi europeni nu o au. "Occidentalii au trăit în state protecţioniste, iar la noi e invers, nu numai că statul nu ne ajută, dar ne şi încurcă." Rămâne de văzut dacă în viitor va avea parte de sprijin în dezvoltarea unei fabrici pe care să o lase urmaşilor. "Nu vreau să vând afacerea, eu vreau să las fabrica asta peste generaţii; mă gândesc «ce aş mai face cu banii?». Nu ştiu ce aş face cu banii."