Singura şansă pe care ea a văzut-o a fost "o fabrică cu un nume" care s-a identificat apoi şi cu visul antreprenoarei convinse că, dacă regimul comunist a lăsat ceva bun, acesta a fost în partea de organizare industrială, unde "existau directori adevăraţi şi ingineri adevăraţi". A urmat o amplă documentare pe internet şi o "şcoală" a licitaţiilor, unde a participat alături de controversatul afacerist Costel Căşuneanu sau de "regele asfaltului" Dorinel Umbrărescu. Rezultatele concrete au venit în 2000. În Moldova erau circa zece companii Integrate, iar una dintre acestea, aflată "gard în gard" cu fabrica de perdele din Paşcani, vestită în perioada comunistă, a atras atenţia antreprenoarei. Fabrica, aflată pe un teren de 60.000 de metri pătraţi, cu o suprafaţă construită de 40.000 de metri pătraţi, producea de doi ani fire din in şi cânepă.

A văzut că poate să cumpere fără să aibă relaţii, doar cunoscând foarte bine legea şi prezentându-se, doar cu buletinul, la licitaţia organizată. Dar cu o seară înainte a observat că documentul expirase: "Dacă sunt întrebată deseori dacă m-a ajutat în business faptul că sunt femeie, pot să spun că aici m-a ajutat - am plâns, iar poliţia municipiului s-a deschis special pentru mine". Evenimentul licitaţiei a fost mediatizat intens, încă două uzine fiind scoase la mezat în aceeaşi zi: fabrica de zahăr, cumpărată de fraţii Micula, şi o fabrică mecanică, cumpărată de o multinaţională turcească. Prezenţa presei la ultima etapă a cumpărării a făcut posibilă vânzarea, deşi existau interese locale ca uzina să nu fie cumpărată: "Am participat şi am adjudecat, nu s-a putut face nimic".

125.000 de dolari a fost suma plătită de Cepalis pentru achiziţia Integratei Paşcani, uzina cu 622 de angajaţi pe care o adjudecase fără să o vadă şi care avea datorii de circa două milioane de euro: "Era într-o stare deplorabilă, era vopsită în albastru, iar peste utilaje ploua". În "fabrica mea", angajaţii uitaseră să lucreze, iar când o făceau, intrau, ca în nişte sere, să lucreze la războaiele acoperite cu folii din plastic din cauza ploii: "Nu îi vedeam şi nu înţelegeam unde pot să fie cei 600 de angajaţi". Cumpărarea Integratei de misterioasa "femeie din Roman" a creat un şoc în judeţul care, ca majoritatea locurilor din provincie, e guvernat de interesele politicienilor locali.

Există acolo, indiferent de evoluţiile politice, un grup de oameni cu care trebuie să te consulţi înainte de a lua astfel de decizii, lucru care nu s-a întâmplat în cazul antreprenoarei din Roman. "Între provincie şi Bucureşti există o diferenţă foarte mare pentru că funcţionăm aici după alte reguli, dar suntem, cel puţin, mai disciplinaţi", descrie Cepalis starea managementului unei afaceri în provincie. Politicienii locali din acea perioadă au fost revoltaţi că antreprenoarea "nu ştia că Moldova e a lor" şi nu le-a cerut acordul înainte de a cumpăra fabrica, dar ea le-a replicat cu nonşalanţă: "Moldova este a dumneavoastră, dar Integrata e a mea". Cepalis avea şi atuul cunoaşterii în amănunt a legislaţiei şi, în momentul în care i s-a cerut să anuleze licitaţia, şi-a adus avocaţi şi a cerut penalităţi în valoare de un milion de dolari. Următoarea armă folosită împotriva ei şi a celorlalţi proprietari care participaseră la licitaţie a fost o grevă generală, instigată de liderii sindicali de acolo. Iar dacă fraţii Micula şi turcii au plecat, Cepalis a hotărât să rămână, pentru că "eu şi dacă sunt două luni proprietara unei fabrici, mă simt împlinită".

S-a urcat pe paleţii din curtea fabricii şi a vorbit muncitorilor ieşiţi în stradă: "Am o casă, am o maşină, am călătorit şi nu mai îmi doresc să fac altceva decât să construiesc alături de voi". Discursul a funcţionat, iar muncitorii s-au întors în fabrică în mai puţin de o oră, urmând ca după câteva zile să o aştepte cu flori în fabrică. Dar au urmat şi alte piedici, o chestiune legată de nişte plăţi, pentru care i s-a făcut dosar penal, dar şi o interpelare în Parlament pentru o aşa-zisă fraudare a statului român cu 60 de milioane de euro. A fost lăsată totuşi să continue, cu premisa că nu va rezista prea mult pe piaţă; ultimul care s-a pronunţat a fost primarul din Paşcani: "Băi fată, aici era un lan de păpuşoi şi noi cu mâinile noastre am făcut fabrica asta, să nu o distrugi".

Integrata Paşcani era compusă atunci dintr-o filatură de in şi cânepă, o ţesătorie cu vopsitorie şi o fabrică de blugi, "blugii de Paşcani" fiind o ambiţie a fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu. A fost construită pentru a exporta în Rusia şi America, iar căile ferate care ar fi trebuit să care mărfurile ajungeau chiar în curtea uzinei. Antreprenoarea a întrezărit astfel ocazia de a intra pe piaţa europeană: "Pentru cantităţi mari de produse, era nevoie de China, dar pentru cantităţile mici, eu eram soluţia". Integrata exporta produse din in şi cânepă, dar şi blugi pentru Trussardi, Calvin Klein sau Armani.

După o investiţie de circa 750.000 de euro, a construit cea mai modernă filatură din Europa, pe care veneau chiar şi japonezii să o filmeze. Fabrica părea să se dezvolte: a cumpărat o topitorie de in şi cânepă, inspirată de tradiţia zonei Neamţului, în care în aproape fiecare casă existau războaie, dar şi terenuri agricole pe care i-a convins apoi pe ţărani să cultive in. "Eram sunată de Ministerul Agriculturii pentru raportul culturilor de acest tip: cât cultivam eu, atât se cultiva în România." În anii 2004-2007, antreprenoarea moldoveancă a exportat pe pieţele din Europa, reuşind să stabilească contracte cât să supravieţuiască.