Alternativa la asigurările medicale sunt abonamentele la clinicile private, care formează o piaţă mult mai solidă şi care dau bătăi de cap dureroase asigurătorilor. Unul dintre motivele pentru care lucrurile stau astfel este că numărul companiilor de asigurări de viaţă care oferă pachete de asigurare de sănătate este mai mic decât numărul clinicilor medicale care dezvoltă din ce în ce mai mult sistemul de abonamente. În plus, asigurătorii se plâng de faptul că nu au aceleaşi facili-tăţi fiscale cu abonamentele medicale, care sunt, adesea, asimilate cu servicii de medicina muncii şi au deductibilitate fiscală totală.

„Rolul pe care abonamentele la clinicile private l-au avut în dezvoltarea pieţei de servicii medi-cale private este de necontestat. Însă acest lucru este atipic pentru dezvoltarea normală a orică-rui sistem medical, iar în România acest lucru s-a întâmplat din cauza diferenţelor de ordin fiscal. Abonamentele au avut rolul lor în educarea pacienţilor şi maturizarea acestora în privinţa calităţii serviciilor la care aceştia au dreptul“, spune Theodor Alexandrescu, preşedintele Metropolitan Life. Preţul pe care un asigurat trebuie 
să-l plătească pentru o poliţă medicală diferă în funcţie de mai mulţi factori.

„Deopotrivă abonamentele şi asigurările sunt produse care oferă un răspuns pentru nevoia românilor de servicii medicale de calitate“, declară Marius Popescu, director general al ING Asigurări de Viaţă România. Este vorba, completează tot el, de produse cu mecanisme de funcţionare diferite, ce oferă servicii şi beneficii de complexitate diferită, adresează şi răspund unor nevoi diferite şi oferă un nivel de accesibilitate diferit. Astfel, prin comparaţie cu un abonament medical, o asigurare pri-vată de sănătate „oferă suplimentar, în funcţie de tipul ei, acoperiri diverse pentru nevoi precum in-vestigaţii complexe, spitalizare şi intervenţie chirugicală, recuperare medicală, costul medicamente-lor sau al tratamentelor“, spune Popescu.

Cel mai important criteriu este gama de servicii pe care o oferă asigurarea, cele mai ieftine fi-ind produsele care acoperă doar un anumit număr de vizite la medic, consultaţii şi analize pri-mare, cele mai scumpe acoperind o gamă mult mai largă de afecţiuni, de la cele mai simple până la cele mai complicate, precum transplanturi, tratamente pentru cancer sau intervenţii chirurgi-cale, spitalizare şi tratament în străinătate.

Un alt factor care face diferenţa la preţ este vârsta asiguratului. Cei mai tineri şi, implicit, mai puţin predispuşi la probleme de sănătate reprezintă un risc mai mic pentru asigurător, deci vor plăti mai puţin. La fel vor plăti şi persoanele care nu au un istoric medical cu probleme. Pe măsură ce vârsta asiguratului este mai avansată şi are un dosar medical cu probleme, acesta intra într-o categorie specială, pentru că riscul de a utiliza serviciile din asigurare este mai mare, iar prima pe care o va plăti va creşte. O simulare brută de calcul arată ca valoarea primei lunare pe care trebuie să o plă-tească un asigurat pleacă de la 62 de lei şi poate depăşi 300 de lei pe lună, atunci când gradul de acoperire este mare şi foarte complex.

De aceea, pe lângă faptul că poliţele pot fi personalizate, companiile de asigurări au dezvoltat mai multe planuri de sănătate, care, de obicei, sunt împărţite în trei categorii - cele care oferă un grad minimal de acoperire a riscurilor medicale, cele medii şi cele complexe. Primele două sunt alese în special de companii pentru a le oferi angajaţilor, dar despre cele din urmă se poate spune chiar că sunt cele care au cel mai bine definit public-ţintă. Este vorba despre acei clienţi a căror putere de cumpărare nu a fost foarte mult afectată în ultimii trei ani şi care au renunţat în totalitate la serviciile sistemului sanitar de stat. Aceştia plătesc anual prime consistente, atraşi în special de avantajul de a se trata în străinătate.

Majoritatea pleacă la Viena, acolo unde au fost întocmite cele mai multe contracte între com-paniile de asigurări din România şi spitale. „Noi lucrăm cu asigurători importanţi, şi din ţară, şi de afară. La fiecare decontare de factură pentru un pacient asigurat ni se cer devizul în detaliu şi rapoarte medicale traduse şi ştampilate de medicii curanţi. Ei fac analiza şi notează problemele, după care plătesc factura într-un termen rezonabil“, spune Florin Andronescu.

Din perspectiva unui furnizor de servicii medicale, lucrul cu un asigurător este un plus, pentru că altfel pacientul plăteşte din propriile buzunare: „Efortul financiar e mare şi sunt puţini care nu se uită la preţ. Combinaţia dintre asigurarea publică, privată şi plata cash va sprijini şi investiţiile ulterioare în industrie“.

Medicul Mario Grigoraşcu, dezvoltatorul consultadoctor.ro, aplicaţie online de programare la ser-vicii medicale şi rezervări de medicamente, concluzionează spunând că „abonamentele de sănătate au avut un rol major în promovarea serviciilor medicale private fiindcă practic au impus aceste ser-vicii în ochii consumatorului care avea acces la ele fără să plătească“.

În acest punct, unde vine vorba despre disponibilitatea pacientului de a aloca bani din buzunarul propriu pentru servicii medicale private, 
se face şi se va face o diferenţă importantă.